Articol de Vlad Nedelea - Publicat joi, 13 iulie 2023 13:25 / Actualizat joi, 13 iulie 2023 14:42
Alin Roman, mijlocașul ofensiv de la Poli Iași, are 29 de ani și e puțin cunoscut în fotbalul autohton. „Cel mai bun jucător din Liga a 2-a”, după cum l-a caracterizat Mihai Stoica, are o poveste interesantă. A fost la un pas să se lase de fotbal și a ajuns să joace în liga a 7-a austriacă.
- Alin, ce crezi că o așteaptă pe Iași în L1?
- Va fi un campionat frumos pentru că sunt atâtea echipe de tradiție. N-a mai fost așa de foarte mult timp. Îmi doream și eu mult să joc la Liga 1, mai ales că am 29 de ani. Sper că va fi un sezon reușit. Pentru asta muncim și am făcut sacrificii vara asta. Sper să facem o figură frumoasă.
- De unde ai apărut? MM Stoica te lăuda de curând, zicea că ești cel mai bun jucător din Liga 2.
- Îi mulțumesc pe această cale că a urmărit Liga a 2-a și m-a remarcat. Am trecut prin multe până aici. Am început fotbalul profesionist la Baia Mare, la 17 ani, apoi am fost la Dinamo. Am aparținut de o societate de la care puteam să plecăm doar împrumut. Am fost o generație de excepție, cu Steliano Filip, Vaștag și alții. Am câștigat de multe ori titlul de campioni naționali, dar am aparținut acelei societăți și n-am putut pleca de capul nostru. Plecam doar împrumut. De aceea am atâtea echipe în CV. Plecam câte un an, sau jumătate de an, apoi probabil nu se înțelegeau la bani. Până la 22 de ani, când am reușit să termin contractul cu respectiva societate.
Am învățat multe în Austria. Am luat ceva din mentalitatea lor. Probabil sunt mai serios și am grijă de corpul meu și de sănătatea mea. Mă pregătesc și sunt cât mai serios la antrenament.
- Alin Roman
„Societatea de care aparțineam m-a încurcat"
- Cum adică un jucător să aparțină de o societate?
- Nu știu legile din România. La 19 ani ești obligat să semnezi cu clubul care te formează și până la 21-22 de ani n-ai ce să faci.
- Te-a încurcat mult asta?
- Nu doar pe mine.
- Avuseseși oferte, contacte?
- Da. Cu cei de la Dinamo. Știu sigur că au vrut să mă țină și să-mi prelungească contractul pentru că aveam 19 ani și semnasem atunci pe un an plus încă cinci. Doar că am avut și ceva probleme de sănătate, despre care n-aș vrea să vorbesc. De acolo m-am tot dus în jos. Am avut o perioadă destul de grea. Am avut în gând să mă las de fotbal. Am plecat în liga a 6-a sau a 7-a din Austria, nici nu le mai știu denumirile.
- Câți ani aveai când ai plecat acolo? -
Aveam 22 de ani, urma să fac 23. Eram încă tânăr și cred că acest drum mi-a făcut bine într-un fel. Fiind singur acolo, am văzut cum stă treaba. Avem mult timp liber și făceam doar 3 antrenamente pe săptămână, iar sâmbătă sau duminică erau meciurile.
Sacrificiul cel mai mare făcut a fost când am plecat în Austria și mi-am lăsat familia acasă. A fost foarte greu, abia după un an și jumătate mi-am adus soția. Aveam nevoie să mă pun pe picioare.
- Alin Roman
„Mergeam 40 de kilometri cu bicicleta, nu acceptam să mă las"
- Mai și munceai?
- Nu, nu. Nu făceam nimic, jucam doar fotbal și aveam salariu de peste o mie de euro.
- Serios?
- Da. Singura problemă era că stăteam singur. Nu acceptam ideea să mă las de fotbal. Mă pregăteam nonstop, făceam câte 40 de kilometri cu bicicleta. Alergam mult în timpul liber. Am stat vreo 3-4 luni la nivelul ăsta și apoi am făcut ușor, ușor pasul spre liga a 3-a, cam jumătate de an, un an. Apoi am fost la liga a 2-a. Eram singurul român. În străinătate nu e vorba de rasism, dar au mai mult grijă de jucătorii lor. Și atunci a trebuit să muncesc de două sau de trei ori mai mult față de jucătorii de acolo, ca să răzbesc.
- Mă întorc puțin la perioada cu Dinamo. Cum a fost pentru tine?
- Ca experiență a fost foarte bună. Am întâlnit jucători precum Dănciulescu sau Marius Niculae. A fost ceva plăcut și mi-aș fi dorit să rămân, dar, după cum am mai spus, am avut și ceva probleme de sănătate.
- Ce probleme au fost mai exact?
- N-aș vrea să detaliez.
- Era ceva grav sau cum?
- Nu. La un moment dat probabil o să zic, dar deocamdată aș vrea doar să o lăsăm așa. Chiar n-aș vrea să discut despre asta deocamdată. Doar despre fotbal dacă se poate. A fost o perioadă frumoasă și acolo chiar am debutat la Liga 1. Plus că domnului Țălnar îi plăcea foarte mult de mine. Sunt sigur că jucam mult mai mult dacă eram apt.
Norocul meu a fost că am o soție înțelegătoare. Tot timpul m-a încurajat și mi-a zis că merit mai mult, că pot mai mult.
- Alin Roman
„Sacrificiile și munca m-au adus unde sunt azi"
- Ce se ascunde în spatele ascensiunii tale din ultima vreme?
- Sacrificii și multă muncă. Am stat mult departe de familie. Sunt ani de zile, dar nu-mi pare rău de nimic. E chiar o experiență. Am reușit să învăț și două limbi străine. Fotbaliștii de la noi din România nu prea pun accent pe școală și eu am pierdut foarte mult pe asta.
- Și tu ai pierdut?
- Da. Am recuperat cât de cât prin experiența pe care am trăit-o în Austria. Am învățat două limbi străine care m-au ajutat să mă integrez. Poate de asta jucătorul român are de pierdut, pentru că nici în școală nu învață, mai ales limbi străine. De asta nu ne integrăm foarte ușor.
26 de meciuria strâns Roman la Poli Iași sezonul trecut, 7 goluri și 6 pase decisive
Sfatul care i-a schimbat viața
- Cum te-ai descrie ca fotbalist?
- Un playmaker, un creator, să zic așa. Un jucător care creează, care-și pune colegii în valoare.
- Cum le-ai atras atenția austriecilor?
- Prin muncă. Au făcut și reportaj acolo despre mine. După ce m-am integrat și am început să demonstrez că merit să fiu acolo, au început să mă respecte foarte mult. Mi-au dat drumul destul de greu, eu mai având contract cu ei. S-au plătit și niște bani și am băgat o scuză.
- Ce scuză?
- Cu școala, le-am spus că vin să învăț și aș vrea să plec. Altfel nu mi-ar fi dat drumul niciodată.
- Povestea și Florin Lovin că sunt receptivi când aud de școală, educație.
- Da, așa este. Pentru ei e o scuză foarte bună.
- Ce te gândeai să faci atunci când erai în prag de a te lăsa?
- Chiar nu știu, pentru mine a fost un șoc, așa. N-am știut pe unde să o iau!
- Cum ai ajuns la fotbal din nou?
- Am reînceput să mă antrenez singur, să fac mai mult individual. Atunci mi-am zis că nu am cum să rămân la nivelul ăsta având 23 de ani. Asta am făcut toată viața! Fostul meu antrenor, Cristian Bercu, de la Timișoara, mi-a spus că o să ajung la 30 de ani și o să-mi reproșez: „Bă, dar eu mai puteam să joc fotbal". Asta m-a făcut să mă răzgândesc.
- Și acum ți-ai dat seama că avea dreptate.
- Da, a avut dreptate. Îi mulțumesc că a contribuit și el cu un sfat foarte bun.
- Ți-ai proiectat cumva cariera?
- Da, mi-am dorit să ajung acolo în liga a 2-a și să fiu văzut. Să vin din nou în România în Liga 1, să fiu cunoscut și să arăt că poate meritam mai mult. Asta mi-am dorit! Am căutat mereu să revin în România. Anul trecut am avut un sezon foarte bun și m-am mirat că n-am fost căutat. Foarte puțini au fost, cred că două contacte.
- De unde au fost?
- A fost ceva de la U Cluj și de la Iași. De la Iași a fost mai concret, de la "U" îmi tot spuneau să mai aștept.
- Ce poate Poli Iași în acest sezon?
- Poate destul de mult. Eu zic că o să facem o figură frumoasă. Am arătat-o la L2 și sperăm și aici, în L1, chiar dacă e altceva.
Oamenii când se uită la TV nu văd sacrificiile astea. Cum stăm acum de 3 săptămâni în cantonament, cu două antrenamente pe zi. Puțini știu. Ei judecă doar după meciuri. Nu știu că noi stăm departe de familii.
- Alin Roman
Citește și:
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
