Cornel Dinu, replică dură pentru Marius Niculae: „Onoarea recunoștinței e floare rară în aceste vremuri. Exhibiții-șușe cu caricaturi!”

Evenimentul are loc în Sala Dinamo din București și este organizat în parteneriat cu Asociaţia " Marius Niculae". Jucători de la Steaua, Dinamo, Rapid și Sportul au fost chemați pentru a juca și-au acceptat invitația.

În această dimineață, la TV Digi Sport, Marius Niculae a declarat că la aceste meciuri a fost invitat și Cornel Dinu pentru a sta pe banca lui Dinamo, dar „Mister” a refuzat. Fostul jucător emblematic și antrenor legendar al clubului din Ștefan cel Mare a ținut să-i răspundă ex-atacantului pentru declarațiile făcute în această dimineață.

Redăm integral punctul de vedere al lui Cornel Dinu:

(Bolduirile și sublinierile din text aparțin redacției)

"M-au surprins oarecum declarațiile lui Marius Niculae de azi dimineață, la emisiunea lui Viorel Grigoroiu de pe Digi, că voi sta pe banca lui Dinamo la evenimentul organizat de el. O fi vrut, pentru că s-a anunțat acum două zile prin Florin Cheran că vine să mă invite personal. Dar n-a apărut. Și nu era prima dată. Am vrut și eu să vorbim mereu în ultimii ani și am rămas cu dorința. Știu, onoarea recunoștinței e floare rară în aceste vremuri decadente pe care le suportăm.

Am crescut mulți jucători și eu la Dinamo. Las feluritele interpretări pentru Judecata de Apoi, de care nu scapă nimeni. Pe Marius l-am montat în prima echipă direct de la juniorii lui Dragnea la 17 ani. Câțiva venetici decidenți din tribuna oficială mă condamnau că joc cu un judoka în atac. Mulți văd, puțini pricep și-n fotbal. De aceea și condamnă. Instinctual, pentru că nu pot avea judecăți de valoare.

Nici de la el nu m-am așteptat să-mi reconfirme adevărul celebrei romanțe din Târgoviștea mea: "Uitarea-i  scrisă-n legile omenești". Oricum nu veneam. Sunt spre final și nu mai am îngăduința compromisului ce-ți aduce doar zbucium și suferință.

În ultimii ani, la astfel de întâlniri apar prea mulți practicanți și prea puțini fotbaliști. Și la Dinamo, unde și mai puțini au înțeles adevăratul spirit al acestei grupări fotbalistice în timp. Născută prin acceptarea sacrificiului creștin avut de negustorimea oborului ce i-a dat viață. Spirit ce s-a mai păstrat până de curând prin dăruirea de a câștiga mereu pentru a onora atașamentul nobil al atâtor sute de mii de suporteri. Indiferent de vântul dezbinării naționale ce a pătruns și printre ei.

Din păcate, promiscuitatea acestor devenite doar exhibiții-șușe s-a reconfirmat parcă ieri. Paradoxal, chiar cu ocazia așa-zisului joc al Centenarului de la Ploiești. Unde au apărut alături de fotbaliștii adevărați ai sfârșitului de secol trecut și caricaturi exhibiționiste: Dani Oțil și un paznic cu alură doar de bucătar de la Parlamentul atât de decadent și el pe scara necrutățoare a istoriei de la noi. Dacă ar fi numai ei...

Da, am mai evoluat și eu la Old-Boys. Demult. Aceia care au fost în Mexic '70 ce umpleau până la refuz după 1980 multe din tribunele țării. Atât, și pentru că erau numai fotbaliști cu viza de Mexic. Ce lăcrimau când li se cânta imnul național, oricare a fost el. Jucam pentru țară și pentru români. Trăiri pierdute pentru că ne distrugem în toate ciclic elitele, adevărate motoare ale societăților care-și vor binele".