Articol de Andrei Crăiţoiu - Publicat sambata, 01 iulie 2023 06:56 / Actualizat sambata, 01 iulie 2023 06:56
Ovidiu Burcă (43 de ani) a făcut o radiografie a întregului sezon de pe banca lui Dinamo, a explicat de ce a ales funcția de „principal” și care au fost cele mai grele momente prin care a trecut.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri, în fiecare săptămână, de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Ovidiu, ai realizat o adevărată minune la Dinamo. Ai crezut în așa ceva?
- Nu! La cum a arătat situația în momentul în care am preluat echipa n-am îndrăznit să mă gândesc la așa ceva. Dar după o anumită perioadă, când am văzut că lucrurile începeau să se așeze, vedeam că echipa are potențial, vedeam suporterii că începuseră să se reconecteze cu echipa. A fost un moment când am simțit că putem realiza lucrul acesta! Cel mai important lucru pe care l-a realizat clubul a fost această regenerare fantastică. Dinamo a renăscut din propria cenușă, doar datorită acestei iubiri incredibile pe care suporterii au avut-o. Și nu doar iubire, ci și sprijin financiar concret.
- A fost surprinzătoare decizia ta de a merge la Dinamo! Care era în groapă, la propriu.
- În momentul în care te apuci de antrenorat, ai niște repere la care tinzi. Dar nu vă ascund că Dinamo era pe lista dorințelor. Aș fi vrut s-o bifez în viața asta. Când a venit atât de repede, într-un moment atât de complicat, am stat mult pe gânduri până când am luat decizia. M-am gândit că eram la început de carieră deși avusesem o promovare cu Slatina.
Adevăratul motiv pentru care Ovidiu Burcă a acceptat să vină la Dinamo
- Sfârșitul putea să arate altfel!
- Puteam să mă curăț, dar a fost ceva în adâncul sufletului meu care mi-a spus, dincolo de orice putea să-mi spună mintea sau rațiunea, că ăsta e momentul, că trebuie să dai o mână de ajutor! Nu aveam foarte multe de pierdut, nu eram un antrenor galonat. Poate că dacă eram în situația aia nu aș fi acceptat, dar așa n-am avut foarte multe de pierdut.
- A părut o nebunie să te înhami la drum.
- A fost un act de curaj din partea mea și suporterii au simțit asta, având clemența lor în debutul de campionat, când lucrurile nu erau atât de bune. Erau pe locul 16 după 7 etape... În viață e bine să nu ai regrete și a fost un act pe care mi l-am asumat.
4 trofeea câștigat Ovidiu Burcă în cariera de jucător: 3 Cupe ale României (2002-2003, 2003-2004, 2004-2005), dar și titlul de campion în Liga 1 (2003-2004)
- Singurele tale trofee ca fotbalist sunt cu Dinamo. E echipa care era cel mai mult în inima ta?
- Dinamo este echipa copilăriei mele! Iar ceea ce se întâmplă în copilărie nu poate fi înlocuit cu absolut nimic. Am crescut la Slatina, dar de mic făceam parte dintr-un grup de băieți care venea în mod regulat la meciurile lui Dinamo de la București. Am avut această apropiere ciudată, pentru unii, fiind din zona Craiovei, unde era transmisă din patriotism local dragostea pentru Universitatea Craiova. Dar echipa de care m-am legat sufletește mai mult a fost Dinamo.
- Veneai la o echipă distrusă, demoralizată, nu ți-a fost teamă?
- În nicio clipă nu m-am speriat pentru că vedeam de la zi la zi că echipa face progres. Și pentru un antrenor ăsta e lucrul cel mai important. De foarte multe ori tindem să fim foarte mult taxați pentru rezultate, dar mie echipa îmi arăta de la săptămână la săptămână, de la zi la zi, că atât din punct de vedere interuman, cât și al înțelegerii jocului, echipa făcea progres.
- Da, dar rezultatele îl curăță pe antrenor.
- După fiecare meci aveam senzația că am mai pus o cărămidă, până când am simțit că am urnit lucrurile. Vă spun sincer că n-am avut niciun moment, nicio secundă în minte ideea de a renunța! Venisem acolo și știam că începutul o să fie imposibil. M-am așteptat la acest început pentru că nu e ușor să aduni o echipă făcută zob. Plus stricată relația cu suporterii. Eram într-o stare de depresie generală, unde toată lumea fugea, o imagine cum rar mi-a fost dat să văd.
Citește și:
L-a disperat pe Hagi: „Ne despărțim, nu se mai poate! La câți bani îi dăm, trebuia să fie star”
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
