Articol de Theodor Jumătate - Publicat marti, 20 aprilie 2021 08:53 / Actualizat marti, 20 aprilie 2021 09:35
L'Équipe, unul dintre cele mai importante jurnale de sport europene, i-a dedicat cinci pagini documentarului Colectiv în suplimentul de week-end. Concluzia: „documentarul lui Nanau este o odă adusă transparenței, rigorii, îndârjirii, o operă pentru recunoașterea vechii și binefăcătoarei munci a jurnalistului”.
Duminică, 25 aprilie, Dolby Theatre din Hollywood, Los Angeles, va găzdui cea de-a 93-a ediție a premiilor Oscar. În premieră, un film românesc e acolo, nominalizat printre cele mai bune producții ale anului din cinematografia mondială. „Colectiv” apare la două categorii, „cel mai bun documentar” și „cel mai bun lungmetraj internaţional”.
„Întrebări pe care le punem și răspunsuri care ni se ascund”
Multe dintre marile publicații internaționale au scris despre „Colectiv". Jurnalul francez L'Équipe, unul dintre cele mai importante cotidiene sportive europene, i-a dedicat cinci pagini în suplimentul de week-end. Doi reporteri au venit la București, Marine Leduc și Sylvain Moreau, iar Géraldine Catalano, redactor-șef L'Équipe Magazine, a deschis ediția din acest week-end cu un editorial emoționant.
„Sunt puține momente explozive în «Afacerea Colectiv», captivantul documentar al lui Alexander Nanau, care expune epopeea a trei jurnaliști români împotriva corupției. Cum au dovedit-o «Toți oamenii președintelui» și «Spotlight», munca de investigație, chiar și în cinema, se hrănește din micile detalii mai mult decât din marile efecte. Ședințe discrete. Apeluri telefonice străpunse de tăcere.
Stilouri care aleargă în spirală pe agende, ochelari pe care îi punem, îi dăm jos și îi balansăm în funcție gradul de frustrare. Întrebări pe care le punem și răspunsuri care ni se ascund. Nu mai e o problemă de sport în «Afacerea Colectiv», deși Cătălin Tolontan, Mirela Neag și Răzvan Luțac, eroii adevărului, lucrează la Gazeta Sporturilor, principalul cotidian sportiv românesc, iar ancheta lor pare uneori o cursă de obstacole sau un maraton", evidențiază Géraldine Catalano într-un material intitulat „Sensul Colectivului", descriind într-o frază esența cazului:
După incendiul de la Clubul Colectiv și hecatomba ce a urmat, alertat de un medic, trioul nostru, antrenat în investigații sensibile (transferuri dubioase în fotbal, pașapoarte falsificate în lumea gimnasticii), plonjează în mister, dezvăluind unul dintre cele mai mari scandaluri sanitare ale României post-Ceaușescu.
Colectiv, „O operă pentru recunoașterea vechii și binefăcătoarei munci a jurnalistului"
Ziarista franceză remarcă faptul că „spitalele din București, departe de a-și împlini misiunea, foloseau dezinfectanți diluați în secret, declanșându-se o ploaie de infecții nosocomiale împotriva cărora pacienții n-aveau nicio șansă. Și mai rău, autoritățile române fuseseră informate de fraudă încă din 2011. «Cele mai bune anchete le face un ziar sportiv!», striga un manifestant, în timp ce mulțimea cerea demisia ministrului sănătății și lăuda independența Gazetei Sporturilor față de putere".
Concluzia lui Catalano: „Filmat în decorul sobru al redacțiilor moderne, documentarul lui Nanau este o odă adusă transparenței, rigorii, îndârjirii, o operă pentru recunoașterea vechii și binefăcătoarei munci a jurnalistului".
„În câteva secunde, Colectiv devine un infern"
La interior, în zona dedicată Media, încă patru pagini cu reportajul L'Équipe la București, lansat cu imaginea celor trei jurnaliști în mijlocul redacției. Titlul „Forță colectivă" și un subtitlu scurt și expresiv: „Un concert, un incendiu și un scandal sanitar. Și trei ziariști sportivi care scot la lumină corupția de stat din România. «Afacerea Colectiv», în cursă la Oscaruri, este un elogiu al investigației".
O rememorare răvășitoare a clipelor dezastrului din 30 octombrie 2015 - „Jocuri de lumini, riffuri de chitară și o voce guturală... Apoi, fum, flăcări care se întind foarte repede până la tavan. În câteva secunde, Colectiv devine un infern" - și reporterii francezi vorbesc de Alex Pascu, basistul și liderul trupei Goodbye to Gravity.
„Numele său era bine-cunoscut jurnaliștilor de la Gazeta Sporturilor: mama sa, Ana Pascu, dublă medaliată olimpică la scrimă, a fost președinta federației române timp de trei decenii. Tânărul nu a supraviețuit transferului de urgență la Paris, pe 11 noiembrie. Patru tipuri de bacterii nosocomiale au fost descoperite în corpul său la deces. Bilanțul creștea în fiecare zi, ajungând la 64 de morți. Cea mai mare catastrofă a României postcomuniste".
Cătălin Tolontan și-a amintit că „povestea lui Alex Pascu a fost unul dintre elementele care au declanșat anchetele noastre asupra bacteriilor din spitale". Comentariul L'Équipe: „Tolontan, Mirela Neag și Răzvan Luțac, trioul de șoc, care investigaseră deja mai multe dosare ce legau sportul, politica și corupția, au plonjat în mijlocul unor anchete din care au ieșit doi ani mai târziu, după ce au publicat peste 200 de articole despre acest subiect. «Ne trăiam viața în redacție, ajungeam acasă pentru a face un duș și a dormi», a adăugat Mirela Neag".
La fel ca în «Toți oamenii președintelui», unul dintre filmele favorite ale lui Tolontan, fiecare informație devenită publică era recompensată de alte noi ponturi din partea surselor.
„Nu spuneam nimic nimănui despre munca noastră... Și am lăsat un străin să ne filmeze"
L'Équipe explică și cum a ajuns un regizor în inima muncii de documentare: „În ciuda reticenței inițiale, jurnaliștii au acceptat camera documentaristului Alexander Nanau. Mirela Neag râde astăzi: «La acel moment, nu spuneam nimic nimănui despre munca noastră, nu știam dacă suntem ascultați... Și, în același timp, am lăsat un străin să ne filmeze».
Realizatorul era acolo când cei trei anchetau Hexi Pharma, firma care furniza soluții antibacteriene spitalelor din București, suspectată atunci că dilua premeditat produsele. În aprilie 2016, s-a confirmat lucrul de care se temea echipa Gazetei Sporturilor. 2.000 de săli de operație din România erau întreținute cu antiseptice de zece ori mai puțin concentrate decât se anunța, o aberație posibilă din cauza neglijenței ministerului sănătății.
Acela a fost punctul de cotitură al anchetei, care a mobilizat și opinia publică. Noile dezvăluiri au avut efectul unei bombe. Ministrul sănătății și-a dat demisia. Două săptămâni mai târziu, la căderea nopții, mașina patronului Hexi Pharma s-a izbit de un copac. Vehiculul distrus, omul a murit. Un apropiat al serviciilor de informații le-a strecurat un «fiți atenți» jurnaliștilor. Mirela Neag, mamă singură, era neliniștită pentru fiica adolescentă, pe care o suna de zece ori pe zi...".
„Noul val să reaprindă flacăra"
Cotidianul francez încheie remarcând faptul că „deși au trecut cinci ani, iar dosarul judiciar nu este încă închis, reformele au început în spitale și salariile au crescut substanțial". Cât despre jurnalismul investigativ, „Tolontan speră ca noul val să reaprindă flacăra: «Precum în sport, meseria evoluează, dar pasiunea e mereu acolo»". Pentru L'Équipe, „celula de investigație a Gazetei Sporturilor a câștigat deja pariul său. A făcut adevărul să explodeze".
