Articol de GSP - Publicat miercuri, 06 septembrie 2017 09:53
Nicolae Lupescu, legenda Rapidului și tatăl lui Ionuț Lupescu, a murit la vârsta de 76 de ani după o lungă suferință!
Anunțul a fost făcut de soția lui Ionuț Lupescu pe contul său de Facebook. Culae a murit în această dimineață, la ora 7:00, la spitalul Fundeni.
Înmormântarea va avea loc sâmbătă la cimitirul Belu catolic, de la ora 12:00. Urmează ca trupul său să fie depus la capelă joi seară sau vineri dimineață pentru ca toți cei care l-au îndrăgit să-și poată lua adio de la el.
Cine a fost Culae Lupescu
Când spui Lupescu, jumătate dintre microbiştii de astăzi se gândesc la Ionuţ, actualul oficial al UEFA. Cealaltă parte a suporterilor ştiu că ar putea fi vorba despre altcineva. Despre Culae Lupescu, fundaşul de granit al Rapidului, campion în 67, şi al naţionalei României, fundaşul care s-a luptat în Groapa cu lei de la Guadalajara. 10 ani bătuţi pe muchie a mâncat în Giuleşti când pîine albă, cînd neagră.
Totodată, el a fost unul dintre puținii fotbaliști care au avut posibilitatea să joace în străinătate în perioada comunismului. El e al șaselea fotbalist de la Mondialul din 1970 care a jucat în meciul de debut cu Anglia și s-a stins!
Tricolor la 29 de ani
Venise la Rapid să câştige trofee, iar cel mai mult a alergat după Cupa Românie. Primele două finale pe care le-a jucat au fost tot atâtea înfrângeri. Şi nu contra oricui, ci a rivalilor de la Steaua şi de la Dinamo. A trăit însă marea bucurie a titlului din 67, când “Zimbrul” Valentin Stănescu i-a condus pe vişinii spre un trofeu după care au alergat 44 de ani. N-a fost un copil teribil al gazonul şi poate tocmai de aceea a ajuns abia la 29 de ani la echipa naţională. Anii de trudă pe gazon i-au fost răsplătiţi în cele din urmă!
A luat campionatul, Cupa şi a plecat
Nicolae Lupescu (după câştigarea campionatului din 1967): "Nu-mi vine sa cred ca am luat campionatul. Pur si simplu nu-mi vine să cred. Acest titlu care a fost ani de zile ceva interzis pentru noi este in sfârşit al nostru? Ciupește-mă Jami (Jamaischi) să nu cred ca visez!"
La 32 de ani a lăsat Grantul şi România pentru austriecii de la Admira Wacker, unde a mai jucat cinci sezoane. N-a putut să se despartă de Rapid fără să ia şi el o Cupă. În 72, în finala cu Jiul Petroşani, Giuleştina obţinea a opta Cupă a Românie.
Culae a vorbit într-un interviu acordat jurnaliștilor de la Adevărul în 2014 despre perioada petrecută la Rapid.
- Cum aţi ajuns rapidist?
- Când eram mic nu ţineam cu nicio echipă. Prima dată am dat probe la Steaua. Nu m-au primit. Au zis că n-am stofă de fotbalist. Am tăcut din gură şi am ajuns la Rapid. Nea Căliţă (n.r. – Nicolae) Roşculeţ era antrenor la Rapid şi rector la Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport. Ţinea la mine mult şi m-a luat din Divizia B, de la Flacăra Bucureşti. La Rapid am stat rezervă o jumătate de an. După aia am intrat în echipă şi n-am mai ieşit vreme de 12 ani, tată.
- E adevărat sloganul ăsta care se foloseşte, „Rapid – farmecul vieţii“?
- Nu e domn’e! Se tot dau mari ăştia... Pancu, Şumudică. Bat cu pumnul la inimă. Asta e vrăjeală. Eu n-am făcut în viaţa mea aşa ceva. Şi îmi pare rău că am stat la Rapid atâta timp, că am ieşit cu o pensie de mizerie.
- Cât aveţi pensie?
- 10 milioane jumate. După 40 de ani muncă!
- Vă pare rău că aţi jucat la Rapid?
- Păi da bineînţeles! Sincer îmi pare rău. Dacă jucam la Steaua sau la Dinamo, poate azi eram colonel şi aveam pensie 60-70 de milioane. Chiar şi titlul l-aş da... Rapidul nu s-a îngrijit de mine. M-au vândut la Admira Wacker, au luat pe mine 40.000 de dolari, iar la pensie nu mi-au calculat ăia cinci ani cât am jucat în Austria. M-au pus să aduc adeverinţă şi eu nu mai am de unde să iau hârtiile alea. Cinci ani nu mi i-au băgat la pensie. Poate mai luam şi de acolo vreo sută şi ceva de lei.
- Nu v-aţi bucurat când aţi luat titlul cu Rapid?
- Domn’e, am avut noroc... ce să mai. Bine că a făcut Dinamo cu UTA 0-0! Noi jucam la Ploieşti, cu Petrolul. Ăştia ne-au luat tare că le băgase şi Dinamo ceva bani să ne încurce. În minutul 20 ne-a dat unu’ o bară de s-a întors mingea la centrul terenului. M-am închinat: „Doaaaamne, bine că n-a intrat în poartă!“. Îmi aduc aminte că tot meciul m-a înjurat unu’ Costică şi nu mai ştiu cum, extremă stângă. Cum îl chema, măi? Hai, mă, zi-i, Costică...
- Dar de ce vă înjura?
- Nu ştiu de ce! Zicea: „’Vă neamu-n cur de amărâţii dracului!“. I-am făcut o alunecare de l-am aruncat vreo patru metri. Mi-a dat galben. Asta-mi aduc aminte.
În 2010, jurnalistul Gazetei Cristian Geambașu realiza la rândul său un interviu la dublu cu Ionuț și Culae Lupescu. Interviul poate fi citit AICI!
Ionuț și Culae Lupescu
Ce susține MM Stoica că face săptămânal pentru suporterul pe care l-a pocnit: „Cumva am reparat-o”
