Articol de GSP - Publicat vineri, 23 decembrie 2022 12:03 / Actualizat vineri, 23 decembrie 2022 12:03
Robert Niță (45 de ani) a povestit la „Prietenii lui Ovidiu” cum a ajuns din întâmplare să joace pe final de carieră la Viettel, în Vietnam, în sezonul 2008-2009 și dezvăluie condițiile de care a avut parte în anul petrecut acolo.
- Emisiunea „Prietenii lui Ovidiu” este difuzată miercuri de la ora 20:00. Poate fi urmărită pe pe site-ul www.GSP.ro, pe pagina de Facebook a Gazetei (link AICI), pe contul de YouTube al Gazetei (abonează-te aici), în format podcast pe principalele platforme de distribuție a podcasturilor: Apple Podcast și Spotify.
- Robert, finalul carierei te-a prins la Viettel, în Vietnam!
- Am ajuns acolo dintr-o glumă. Am fost într-o vacanță la Berlin și m-am întâlnit cu un prieten avocat care avea și o firmă de impresariat. Ploua afară! Și a venit unul să se întâlnească cu el. Îmi mai traducea și mie și la un moment dat întreabă ăla cu ce mă ocup. A scos un laptop, a căutat cine sunt. Atunci m-a întrebat dacă m-ar interesa să joc în Vietnam. "Da, mă, și mâine m-aș duce!". Asta a fost toată discuția.
- Așa.
- Am venit în țară și m-a sunat prietenul meu. "Avem biletele de avion, hai să mergem în Vietnam". "Ce să facem acolo? Cu Rambo?". Am citit și eu de Hanoi, dar căutam motive să amân plecarea. "Ne facem de rahat! Ai zis că vrei. Ne-a luat omul bilete de avion". Și am început să pun condiții.
- Adică?
- Că vreau bilete de avion, că vreau casa aia și tot așa. Dar ei rezolvau tot! Ne-am dus până la urmă, dar am continuat să părem nemulțumiți și supărați, însă ei ziceau "da, da, da, da" și rezolvau tot ce le ceream! Am mers și-am luat o decizie bună.
- N-ai stat foarte mult.
- Un an, dar eram singurul european din campionat, din 16 echipe. Au fost condiții extraordinare! Stăteam într-un apartament singur pe etaj. Cu pază la intrarea în complex, pază la parcarea subterană, un băiat stătea pe un scaun de pescar pe palier. Ieșeam din lift, dădeam de ăla. M-am și speriat la început. Apoi, mașină la dispoziție, 24 din 24.
- Antrenamentele?
- Două în fiecare zi, de luni până vineri. Venea șoferul dimineața, mă ducea la baza de pregătire, care era în afara orașului. După primul antrenament restul rămâneau acolo, în cantonament, dar pe mine mă lua șoferul și mă ducea acasă. Mâncam și mă odihneam. Plecam la antrenament iar, mă antrenam și mă ducea acasă. Sau ieșeam să mâncăm în oraș. Aveam și translator 24 de ore din 24. Plus bani buni, buni. Ca străin te respectă, enervanți de amabili. Apropo, o directivă dată de federația lor. Dacă nu ai nocturnă inclusiv la terenurile de antrenament, nu-ți dau licență! Asta acum 15 ani.
CITEȘTE ȘI:
)
)
)
)
)
)
)
