Rânjetul

În orașe, oamenii depuneau flori și își strigau înăbușit disperarea la dispariția ultimei lor speranțe, în timp ce ordonatorul morții celebrului dizident le povestea tinerilor din fața lui cum industria rusă se descurcă minunat, culmea!, tocmai ca urmare a sancțiunilor impuse de Occident. Lacrimilor amare, sistemul le opunea un imens rânjet. Vă e mai bine pentru că vă e mai rău.

Nivelul de cinism ar fi greu imaginabil de n-ar fi fost adevărat. E exemplul impecabil despre cum poți întoarce realitatea precum o saltea. Fața murdară și pătată devine invizibilă. Și dacă n-o vedem, n-o vorbim, atunci ea nu mai există. Hocus, pocus!

Cei mai deștepți dintre pământeni

Când am citit comunicatul celor de la CSM București după încă un eșec al echipei lor de handbal fete la porțile Finalei de 4 a Champions League, mi-a apărut imaginea unui astfel de rânjet. N-are sens să numărați a câta împiedicare este. Unii fac această statistică. E fără rost. La acest club nu performanța primează. Nu „morțile” în formă continuată ale proiectului sportiv au vreo noimă.

E acolo, cum s-ar zice, un proiect uman. E despre oameni. Despre câțiva oameni. Ei sunt miezul poveștii. Ei sunt demult calificați în Liga Campionilor băieților deștepți. Și a fetelor, să nu discriminăm. Unii zic că România e o țară cu un nivel de materie cenușie excepțional. Tind să le dau dreptate. Pute de băieți deștepți țara asta.

Ziditul

Dacă Nicușor Dan ar fi Klaus Iohannis varianta 2017, s-ar uita, cu figura lui de tocilar pierdut într-o lume mult prea prozaică, după elefanții din încăpere. Niște elefanți cât niște zeppeline. Normal ar fi fost cu toții striviți. Dar nu, după o ședință mai secretă decât cele ale CIA, a apărut un rânjet.

Adi Vasile, antrenorul care s-a zidit în pereții auriți ai acestui club precum un Meșter Manole fugind de o Ana cicălitoare, rămâne în funcție. Sper că pe vecie. Aș sugera să i se mărească salariul, așa cum cerea chiar el acum ceva timp. Ar fi logic. Dacă totul e cu susul în jos, ce poate fi mai coerent decât să premiezi incompetența?

Bir fără biruință

Cu această non-decizie, oamenii din Consiliul de Administrație au privatizat, de facto, acest club. El nu le mai aparține bucureștenilor sau fanilor din toată țara, ci doar lor. Atunci când nimeni nu dă socoteală despre activitatea depusă, despre rezultate, despre managementul resurselor în fața acționarilor principali, care sunt locuitorii Capitalei, atunci e evident că societatea a fost retrasă din spațiul public și trecută în buzunare personale. Patru milioane de euro ascunși, ca un tren de lux într-un depou.

Îl puteți vedea, îl puteți aplauda de la distanță, dar nu puteți călători cu el. Mai nou, nici declarații nu mai meritați. Trenul ăsta nu e al vostru. Voi puteți doar plăti biletul către nicăieri.

Bancul la care nu râzi

O să zic și asta, deși mai degrabă e de râs decât de zis. Cică nu-l puteau da afară pentru că trebuiau plătite despăgubiri de vreo sută de mii de euro lui și colaboratorilor. Dar de ce au acceptat o astfel de clauză din partea unuia care nu demonstrase că e capabil de minima performanță europeană? Și de ce i-a apucat abia acum grija de banul public?

100.000 de euro raportat la peste 20 de milioane aruncate de când echipa n-a mai ajuns în elită sunt o picătură într-un ocean al disprețului. Și de ce au mai zis că îl dau afară dacă nu se califică? Ce fel de banc e ăsta?

Privatizarea CSM

CSM e, de acum, o echipă ca oricare alta. Ca Brest, Odense sau Bietigheim. Ba nu, scuzați, nu ca Bietigheim, că ea merge la Budapesta. Nu vreți să-i întrebați pe cei de acolo ce buget au? CSM e din acest moment doar al celor care o alcătuiesc. A lui Adi Vasile.

A fetelor care încasează salarii grase ca să fie slabe pe teren, a celor care hotărăsc că toate acestea se pot întâmpla din taxe și impozite. Ar putea chiar să schimbe sigla cu una personalizată în funcție de hobby-urile sau meseriile lor, cum e ancora lui Pandele pe tricourile de la FC Voluntari. Sau ar putea pune un rânjet.

Ba pe-a lor!

„CSM e cea mai bună echipă din România, în condiții bugetare similare, cu un plus doar la atragerea de sponsorizări”. Așa începte textul halucinant. Genial! Adică ce? Ce nu-nțelgeți? E simplu. Adică au cheltuit bani publici la fel de mulți ca rivalele din campionat și au ajuns cel mai departe în prima competiție europeană. Ce copită frumoasă pentru celelalte „flori”!

Cum ar veni, ce vă tot uitați la bârna din ochii noștri, nu le vedeți și pe celelalte ce poame sunt? Rapid eliminată rușinos, Brăila și Bistrița calificate în faza finală a unei competiții care contează doar pentru rude și apropiați. Și cu aceiași bani, nota bene! Suntem chiori în țara orbilor, ce vreți mai mult?!