Curajosul Șumudică vs fricosul Petrescu

Aflat într-un moment delicat al carierei, Șumudică a rămas cu miștourile și analizele tăioase ale prestațiilor altora. El, care în ultima vreme este mai degrabă pasager, decât antrenor pe la echipele cu care semnează (3 luni la Al Shabab, 4 luni la Malatya, 2 luni la CFR și alte 2 luni la Rizespor), s-a apucat să fie sever cu CFR-ul lui Petrescu, după 0-0 în deplasare la Pyunik.

„Voiam să văd care e valoarea lui Erevan, 6 milioane, iar cea a lui CFR e de 30 de milioane. Deci e diferența de 5 ori mai mare. Dan Petrescu e un coleg, nu e nomal să fac comparații între echipele pe care le-am întâlnit eu sezonul trecut și adversarul de azi. Să nu ne ascundem, această echipă se bate la retrogradare în Liga 1. Le trebuia pașaport să treacă centrul terenului.[…] Diferență mare de valoare, imensă. Trebuia să câștige fără drept de apel, așa văd eu de afară, fără să fiu subiectiv. Eu n-am ieșit să laud adversarul. Eu dezmembrez adversarul, așa sunt eu. Ne-o fi bătut pe noi Armenia, dar ăștia au avut un șut pe lângă poartă. Azi au întâlnit un adversar extrem de facil. Nu putem să comparăm cu Banja Luka.”

Întotdeauna mi-au plăcut analizele pe text, așa că am decis să mai încerc una. Ca de obicei, cel neimplicat afișează un aer de superioritate față de adversarul modest. Aici, Șumudică procedează la fel ca Petrescu. Țineți minte când actualul technician al CFR-ului ne spunea, acum vreo șase ani, că naționala lui Daum trebuie să bată Polonia, sau la startul campaniei lui Rădoi, că nu ar fi ieșit din comun, ca România să câștige contra Germaniei? Rețeta este aceeași, doar că Petrescu se află la primire acum.

Care va să zică, Șumudică crede că o campioană a României ar trebui să măture pe jos cu omoloaga din Armenia, de parcă vreo formație de la noi, fie de club, fie națională, a fost net superioară cuiva în ultimii ani. El generează aici o antiteză între curajul său și frica proverbială afișată de Petrescu. Lui Șumi, nu doar că nu îi este teamă de echipe gen Pyunik, el le dezmembrează.

Recent, Loți Boloni rostea o frază dureros de adevărată privitoare la antrenorii români: ”Așa de bine știm lecția, în teorie, încât mă simt jenat față de această avalanșă de cuvinte și explicații despre cum trebuie făcute lucrurile. În schimb, atunci cânt te uiți la ce suntem capabili să punem în practică, iar pentru mine asta înseamnă profunzime, eu îmi dau seama că suntem foarte departe de ce am văzut eu în fotbalul din Occident”.

Șumudică a avut șansa, sezonul trecut, să arate dacă mai este același meseriaș în confruntări europene. Cu Astra făcuse minuni, eliminând-o de două ori pe West Ham și prinzând o primăvară europeană. În schimb la CFR a produs cea mai penibilă repriză a unei echipe românești din istoria cupelor europene, fiind condus la pauză de Lincoln Red Imps, din GIBRALTAR, cu 1-0. Clujenii au întors scorul, într-un final, dar mă întreb dacă este normal ca un antrenor care a trecut printr-o asemenea experiență jenantă, să ceară, douăsprezece luni mai târziu, ca CFR să o spulbere pe Pyunik. 

Mai spune Șumi că nu încape comparație între Borac Banja Luka și formația din Armenia și oferă ca suport în favoarea teoriei lui, cotele de pe transfermarkt. Atât de grăbit a fost să îl terfelească pe Petrescu, încât nici măcar nu a stat să verifice un pic cifrele. Păi dragă Șumi, valoarea medie a unui fotbalist din lotul de acum un an lui Borac Banja Luka era de 149.000 de euro, în timp ce media unui jucător al lui Pyunik este de 215.000 de euro, iar bosniacii te-au bătut pe tine cu 2-0 în nouăzeci de minute, în timp ce Petrescu s-a întors la Cluj cu un 0-0.

De fapt, marea problemă nu sunt nici caterincile ieftine ale lui Șumudică, nici lamentările nesfârșite ale lui Petrescu, ci faptul că, în loc să nu ne asumăm, într-un final, locul în lume și să găsim soluții, noi suntem mai preocupați să ne mâncăm de fund. Ieri, în paralel cu CFR, în tururile preliminare ale Champions League au mai evoluat Shkupi din Macedonia, TNS din Țara Galilor, FC Ballkani din Kosovo sau Sutjeska din Muntenegru. Acesta este universal nostru, iar personaje ca Șumudică, mimând dezamăgirea, nu fac niciun bine. Doar prelungesc iluzia că am mai reprezenta ceva în fotbal.