Articol de Luminița Paul, Raed Krishan (video) - Publicat luni, 04 martie 2024 16:30 / Actualizat luni, 04 martie 2024 19:29
Retrasă de la echipa națională după Mondialul de anul trecut, Cristina Neagu, 35 de ani, a vorbit despre momentele cele mai importante ale carierei, de la începuturi și până la momentul actual, despre sacrificii, responsabilitate, rolul de lider al echipei, dar și despre celebritate, prezența jucătorilor străini în România și despre cum a evoluat handbalul.
Mai mult de două ore răspunzând întrebărilor care au venit spre ea într-o serie așezată, departe de viteza aruncărilor pe care le arată la fiecare meci. Unele răscolind curiozități, altele, precum cele venind din public, încărcate de emoție, aceea de a te adresa unei persoane admirate, poate chiar unui idol.
Sau cele puse de colege ori antrenori, între care Jelena Grubisic, Cristina Laslo, Linnea Torstensson, Eliza Buceschi, Florentin Pera sau Tomas Ryde.
La final, Cristina Neagu a spus, mai în glumă, mai în serios, că se simte mai obosită decât după un antrenament intens. „Pune gheață!”, i-a sugerat scriitorul Radu Paraschivescu, moderator alături de Cătălin Striblea al întâlnirii din cadrul seriei „Neînvinșii”, organizată de BRD, unul dintre sponsorii interului stânga de la CSM București.
Sugestie care i-a smuls mai mult decât un zâmbet. „Bună asta!”, a exclamat, lăsând în urmă un timp larg în care a vorbit însă, elaborat și franc, pe teme serioase ale handbalului, ale carierei sale.
De la dorința de a ajunge cea mai bună din lume până la multiplele accidentări suferite, atingând și subiecte sensibile precum gestionarea celebrității, prezența masivă a handbaliștilor străini în ligile autohtone, responsabilitatea asumată pe teren, dependența echipei de o singură jucătoare sau sfaturi pentru tinerii aflați la început.
- Cristina Neagu, 35 de ani, s-a retras de la echipa națională după CM de anul trecut
- A fost desemnată de 4 ori cea mai bună handbalistă din lume de către IHF
- A câștigat două medalii de bronz cu reprezentativa României, la CM 2015 și CE 2010
- A cucerit Liga Campionilor în 2015 cu Buducnost Podgorica și a disputat alte două finale, 2010 cu Oltchim Rm. Vâlcea și 2014 cu Buducnost
- A disputat finala Cupei Cupelor în 2008 cu Oltchim
Cum își gestionează Cristina Neagu accidentările mai vechi: „Mă dreg cu un antiinflamator, mai sar un antrenament”
„Este deja o chestie de mindset la mine. Da, la un moment dat, când dor și umărul, și genunchiul, și glezna, și degetul, ți se ia efectiv și spui: «Băi, chiar am nevoie de o zi liberă», dar în rest, așa mă dreg, cu câte un antiinflamator, gheață, masaj, mai sar peste câte un antrenament, nu e chiar cel mai plăcut lucru.
Mi-ar plăcea și mie, chiar și la vârsta asta, să mă pot antrena, să fac individualizare, pentru că prin antrenamente devii mai bun, dar am acceptat situația cu ani în urmă și încerc să fac tot ce pot ca să joc în condițiile astea”.
VIDEO. Cristina Neagu și asumarea responsabilității: „Cred că pot să marchez următoarea aruncare”
„Nu-mi amintesc cum eram în perioada de juniorat, știu că dădeam multe goluri și ratam destul de puțin, după care cu siguranță am avut în cariera mea meciuri în care am jucat mai slab, am ratat, dar niciodată nu am încetat să-mi asum responsabilitatea și să cred că pot să marchez următoarea aruncare”.
Gestionarea timpurie a presiunii: „Nu înțelegeam la vârsta aceea fragedă”
„Eu am auzit lucrul acesta de când aveam 18 ani, colegele mele de 25 de ani erau tinere și trebuia să mai avem răbdare cu ele, eu nu aveam voie să ratez. Pe de o parte, la vârsta aceea mi-a fost greu să gestionez presiunea pentru că nu știam cum și nu înțelegeam de ce sunt atât de multe așteptări de la mine. Pe de altă parte, de mică învățată cu asemenea presiune, la 20 de ani nu mă mai afecta ce ziceau cei din jur”.
Uneori simt nevoia să merg la vestiar să am grijă de corpul ăsta tăbăcit și este un lucru pe care câteodată oamenii nu-l înțeleg, îl asociază cu aroganța. Nu este cazul, pur și simplu încerc să mă recuperez cât pot de bine și de repede după meciuri
- Cristina Neagu
Ce înseamnă dependența echipei de tine: „La marile echipe toate jucătoarele își fac treaba bine”
„La un moment dat, când eram mai tânără, mă întrebam: dar de ce se așteaptă doar de la mine? Inclusiv maică-mea spunea că toată lumea se așteaptă de la tine să dai ultimul gol sau nu știu câte goluri. Apoi mi-am dat seama că atunci când ești un jucător foarte bun, care să poată face diferența, cumva lucrurile acestea vin la pachet.
63de goluri, cele mai multe la o ediție de Campionat Mondial, a reușit ea în 2015, când a evoluat în toatele cele 9 meciuri disputate de România, de la grupe până la finala mică inclusiv
Și nu am mai simțit nicio presiune din punctul ăsta de vedere, dar cred că e cumva o concepție greșită: e bine să depinzi într-o proporție foarte mare de un singur jucător? Pentru că și acel jucător poate să aibă zile slabe și atunci ce faci, ce se întâmplă cu echipa?
Cred că marile echipe, care au făcut și fac rezultate, au jucătoare care pot face diferența, dar toate jucătoarele își fac treaba foarte bine astfel încât echipa să poată câștiga. Altfel e foarte greu să ajungi la titluri, medalii, depinzând de un singur jucător sau doi jucători”.
Nu a avut idoli, s-a inspirat de la diverse jucătoare: „Am văzut nu știu ce fentă sau pasă”
„Mereu am încercat să fur de la toată lumea pentru a deveni mai bună, am prins și foarte multe generații la echipa națională, și inclusiv de la jucătoare din străinătate, m-am uitat deseori la meciurile de băieți.
Nu știu dacă pot să nominalizez, dar am văzut nu știu ce fentă sau nu știu ce pasă, am venit la antrenament, am încercat. Eu sunt genul ăla, încerc la antrenament, apoi plec acasă și zic, «Băi, nu mi-a ieșit prea bine asta, oare de ce?» Cred că nu am făcut ceva bine cu brațul sau mișcarea sau viteza, mă gândesc tot timpul la lucruri pe care pot să le fac ca să devin mai bună.
Am simțit dragostea românilor când m-am întors la CSM la cote maxime. Am ales CSM București pentru că era un proiect promițător, era o echipă care câștigase deja Liga Campionilor și își dorea în continuare să facă performanță la cel mai înalt nivel
- Cristina Neagu
Cum a evoluat handbalul: „Jocul e mult mai fizic, mai rapid”
„Handbalul s-a schimbat foarte mult în ultimii ani, ce jucam eu în 2010 nu mai are nicio legătură cu ce se joacă astăzi. Jocul este mult mai fizic, mai rapid, de aceea în toți anii aceștia a trebuit să mă adaptez și eu. Având și accidentările pe care le-am avut, a fost destul de complicat la un moment dat, am învățat să mă antrenez mai bine, mai fizic, ca să pot face față.
Nu cred că există jucători perfecți. Am văzut jucătoare senzaționale, de geniu, dar poate Anja Andersen nu ar putea să joace în ziua de astăzi pentru că înainte aveai timp să mai dai o pasă pe la spate, să faci nu știu ce trick, acum dacă te uiți un pic peste umăr deja mingea este în poarta ta, nu mai e timp de nimic, se joacă altceva.
Cum și-a atins scopul de a deveni cea mai bună din lume: „Am renunțat la tot, efectiv la tot”
„Am investit timp, în primul și primul rând. În momentul în care copiii mergeau la joacă, eu mergeam la antrenament, în momentul în care ei spuneau: «Hai afară!», eu trebuia să merg la școală. Timp și apoi foarte multă muncă. Am renunțat la tot, efectiv la tot, am zis eu vreau să fac asta și nu m-am dat în lături nici măcar o secundă. Când mi-am setat asta, pentru mine n-a mai existat altceva.
Recomandări pentru tineri și un regim sănătos: „Dacă mănânci numai fast food, nu vei ajunge la nivel înalt”
„Le recomand adolescenților să apeleze la un nutriționist pentru că e foarte important să știi cum și în ce fel să mănânci, mai poți să și păcălești așa uneori, în vacanță, nu se întâmplă nimic, mai ales când ai o anumită experiență, știi de ce ai nevoie, știi ce e corect, dar dacă ești adolescent și mănânci numai fast food și bei cola și te culci la 2 noaptea, e greu de crezut că vei ajunge să faci sport la cel mai înalt nivel”.
Când eram micuță și mergeam la echipa națională îmi ziceau: «Mai mănâncă, băi, și tu ceva, că te suflă vântul, așa vrei să ajungi handbalistă?» Puteam să mănânc și prăjituri, nu era problemă
- Cristina Neagu
Cum receptează criticile: „M-am obișnuit și cu asta”
„Când câștigi și toată lumea vorbește de tine, că ești cel mai bun, că ai dat nu știu câte goluri, e mai puțin menționată echipa, ceea ce cred că este nedrept pentru că într-o echipă fiecare are un rol important.
Da, toți ne dorim să jucăm 60 de minute, să dăm 10 goluri, dar dacă intri 5 minute și îți faci treaba bine, ești la fel de important ca și cel care joacă 60 de minute, din punctul meu de vedere. Iar reversul medaliei e că atunci când echipa pierde, tot tu ești cap de afiș. M-am obișnuit și cu asta, e un pachet complet”.
1.118goluri are marcate Cristina Neagu până în acest moment în Liga Campionilor pentru echipele la care a jucat, Corona Brașov, Oltchim Rm. Vâlcea, Buducnost și CSM București
Cel mai mare regret al carierei: „Să iau aur cu naționala”
„A fost cel mai mare vis al carierei mele, să iau aurul cu echipa națională, am făcut de fiecare dată tot ce am putut pentru asta, din păcate, nu s-a întâmplat, nu am ce să schimb. Dar pe de altă parte am reușit alte lucruri frumoase”.
Programul unei zile obișnuite: „Ca opt ore la birou”
„Dacă am două antrenamente, practic, e zi completă, ca opt ore la birou. Avem antrenament dimineața, de obicei avem și prânzul împreună cu echipa, și antrenament după-amiază. La prânz, mă relaxez acasă, stau puțin, apoi plec la antrenament.
Un antrenament de o oră și jumătate se transformă la 4 ore, te duci înainte, îți faci toate pregătirile, pentru că așa e când înaintezi în vârstă și mai ai și vreo 5-6 accidentări, trebuie să te legi peste tot, după, trebuie să stai cu gheață, să faci recuperare, masaj. Pleci la 3 și ajungi la 8 acasă.
Sportul m-a format ca om, în afară de educația pe care am primit-o de la părinții mei, sportul mi-a format caracterul, sportul m-a învățat să-mi depășesc limitele, pot să spun că tot ce sunt astăzi sunt datorită sportului - Cristina Neagu
Cum se redresează după înfrângeri: „Am dat tot în ziua respectivă”
„Înfrângerile îți formează caracterul mai mult decât victoriile. Sigur că e dureros să pierzi, dar în viață și în sport nu ai cum să câștigi de fiecare dată. E important să accepți și că într-o zi adversarul poate fi mai bun decât tine și, ce am făcut eu de-a lungul carierei mele, a fost că am dat tot în ziua respectivă.
Că a fost mult, că a fost puțin, apropo de ratări, de meciuri mai puțin bune, am dat tot ce am putut în momentul acela și asta m-a ajutat să ies cu capul sus de pe teren și să zic OK, mă uit la meci, văd ce pot să fac mai bine și muncesc în sensul ăsta. Și am fost împăcată, am analizat și am mers mai departe”.
Când plânge Cristina Neagu: „Dacă joci pentru medalii și pierzi. Și la filme”
„Eu nu plâng de nervi, dar n-ai crede dacă spun că plâng la filme. Și da, am plâns foarte mult când am jucat finala Ligii Campionilor și am pierdut sau când joci pentru medalii și pierzi, la chestii din astea da, dar nu plâng de nervi. Am plâns foarte tare la A Star is Born și la câteva seriale”.
Cum se raportează la celebritate: „E destul de stresant”
„Nu-mi place deloc, când eram eu mică și visam că o să fiu cea mai bună, nu mă gândeam că celebritatea vine și cu partea asta. E destul de stresant uneori, nu pot să merg sub nicio formă la mall în weekend, când toată lumea este acolo. De multe ori oamenii întorc capul sau trec la jumătate de metru de mine și zic: «Uite-o pe Cristina Neagu», ca și cum eu n-aș auzi.
Momentul-cheie al carierei: „M-am îndoit de cum va arăta”
„Aici nu aș menționa medalii sau trofee, ci faptul că am reușit să-mi revin după perioada aceea 2011-2013, în care am stat aproape 2 ani din cauza umărului, am revenit și în 3 luni mi-am rupt ligamentul la genunchi.
Acela a fost momentul în care m-am îndoit de cum va mai arăta cariera mea, dacă o să reușesc să revin, este momentul-cheie pentru că am reușit, cu toate durerile, sacrificiile, neîncrederea tuturor, să mă ridic și să-mi continui cariera”.
Nu și-a anunțat părinții că merge la handbal: „Mă, dar tu unde te tot duci, ce faci?”
„Când eram copil nu m-am dus acasă să le spun, până la un moment dat... ei munceau foarte mult, așa era pe vremuri și și-au dat seama că eu lipsesc un pic mai mult de acasă și m-au întrebat într-o zi: «Mă, dar tu unde te tot duci, ce faci? În afară de școală». Păi, zic, «Uite, mă duc la un sport, handbal», habar nu aveau ce e. «Nu, nu, nu, nu te mai duci la handbal dacă lași școala», «Nu las școala, merg în continuare cu amândouă, dar îmi doresc să fac sportul ăsta». Asta e fost singura discuție pe care am avut-o cu ei în perioada aia.
250de goluri a marcat Cristina Neagu în cele șapte ediții ale Mondialului la care a luat parte, 2023, 2019, 2017, 2015, 2013, 2009, 2007
Ce aduce prezența jucătorilor străini în România: „Unii nu au făcut mare lucru”
„Eu aș împărți în două categorii: sunt unii care nu au făcut mare lucru, nu au lăsat nimic deosebit în urmă, poate chiar au ocupat niște locuri pe care ar fi putut să fie niște jucătoare române de aceeași valoare.
Dar sunt și jucătoare străine care au trecut prin liga noastră și de la care am avut ce învăța, și prin profesionalism, și prin calitatea pe care au adus-o jocului de echipă. Aș spune că în mod special aceste jucătoare au fost pe la noi, la CSM București, și au crescut nivelul ligii naționale”.
Ar trebui să fie limitat numărul străinelor?: „Jucătoarele din România trebuie să își dorească”
„Și aici sunt împărțită. Pe de o parte, tinzi să spui că da, pentru ca jucătoarele române să aibă mai multe minute, gândindu-te și la echipa națională, jucând doar în Liga Națională, neieșind în Europa, e greu la nivel internațional când ai meciuri cu adevărat importante.
Pe de altă parte, cred că și jucătoarele din România trebuie să își dorească mai mult, să muncească mai mult, să nu se mulțumească cu statutul acesta. Trebuie să și meriți să fii în locul ăla”.
Citește și:
