Articol de GSP - Publicat sambata, 08 septembrie 2018 16:09
Campioană la Roland Garros în 2010, ajunsă la 38 de ani, Francesca Schiavone și-a anunțat retregerea, dar nu și îndepărtarea de tenis.
De săptămâna trecută, italianca și-a avertizat fanii că are ceva să le comunice. A făcut-o, ca întotdeauna, cu naturalețe: a urcat pe Twitter un filmuleț în care apare străduindu-se să pronunțe cât mai corect anunțul în engleză, franceză, italiană și spaniolă. Și amuzându-se de bâlbâieli. "Pe 5 septembrie, vă aștept...".
Nu era greu de intuit ce avea de spus. Nu mai jucase niciun meci de la mijlocul lui iulie, când pierdea în primul tur la Gstaad în fața Samanthei Stosur, pe zgură, revanșă aproape neobservată a australiencei pentru finala din 2010, de la Roland Garros. Înainte, mai apăruse pe terenuri în iunie, la Mallorca, tot pentru a ceda din runda întâi.
"Un moment important"
Pentru Schiavone venise vremea să pună racheta la odihnă. Un fel de spune. Va rămâne în tenis, doar că nu se va mai bate pentru puncte, game-uri, titluri. Organizatorii de la US Open i-au pus la dispoziție sala de conferințe pentru ca anunțul să capete acel înveliș oficial. Dar mai ales pentru ca Francesca să vorbească și apoi să răspundă la întrebări.
"E un moment foarte important al vieții mele. Spun la revedere tenisului și o fac cu inima pentru că mintea îmi spune: Du-te pe teren, luptă, încă poți bate multe jucătoare", a spus ea. Se gândea însă de 3-4 luni la retragere. "După Roland Garros eram deja în acea direcție. Am stat însă câteva luni, ca să fiu sigură, să mă simt bine cu mine și să fiu fericită", a explicat. Împlinise 38 de ani pe 23 iunie.
Cucerirea Parisului
A lăsat în urmă o carieră complexă și îndelungată, pe parcursul căreia a cunoscut triumful și decepția, uneori foarte aproape unul de celălalt. Titlul la Roland Garros 2010 e rubinul care strălucește unic, distinct. A părut la vremea respectivă o surpriză, dar victoriile la Na Li, Kirilenko, Wozniacki, Dementieva și Stosur nu i le-a oferit nimeni pe tava de argint, le-a obținut ea singură, s-a bătut pentru ele. Anul următor, revenea în finală, deși avusese un sezon mult mai palid, semn că 2010 nu fusese întâmplare.
Și atingerea locului 4 mondial la simplu, și 8 la dublu. Și, peste toate, acel joc complet, de construcție, clasic, cu o tehnică atrăgătoare, un rever cu o mână aproape dispărut acum din circuit și multă pasiune.
"Acum, că sunt în afara terenului, pot spune că în interiorul meu tot ce se petrece e special. Sunt fericită că, atât cât am jucat, am găsit o cale să lupt, să depășesc limite și să fiu în fiecare zi mai mult Francesca". Ceva ce nu va înceta vreodată să fie. Nici când viața i se va schimba. Sau poate deja e schimbată.
"La 18 ani, aveam două visuri. Primul, să câștig la Roland Garros, al doilea să fiu în Top 10 mondial. Am reușit. Sunt foarte, foarte fericită și norocoasă"
"Lucrul cel mai important este să îmbunătățești mereu, să crești, să te maturizezi în multe aspecte ale vieții. Sportul mi-a dat atât de mult, educație, respect, dorința de a-ți forța limitele, de a te mobiliza într-un fel sănătos"
Francesca Schiavone
Continuă ca antrenoare
În 2016, când a jucat pe tabloul de la Bucharest Open, italianca vedea încă departe retragerea, totuși spunea că atunci când se va întâmpla nu va pierde tenisul. "Dacă nu rămân legată de el, ar însemna să renunț la marea mea pasiune", declara ea într-un interviu pentru Gazeta Sporturilor.
"Mi se pare că am un bun impact atunci când vorbesc cu cineva, și asta îmi dă încrederea că pot încerca să fiu alături de un jucător sau jucătoare bună. Cineva cu ambiții mari, care să își dorească să câștige un turneu de Mare Șlem. Care să vrea să ajungă în vârful muntelui. Asta ar putea fi o motivație pentru mine. Să fiu lângă cineva care e între locurile 50-100, să facem turul lumii... Atunci nu, prefer să stau acasă, cu familia mea".
Zilele trecute, Schiavone a anunțat că deja antrenează de câteva luni, începând cu o grupă de copii.
Amintiri cu primul titlu
Înainte de a strânge în brațe primul trofeu WTA, Francesca a pierdut 8 finale. "Opt finale pierdute... Da, între 1999 și 2007 am fost ca un tren, mă antrenam, mergeam, mergeam, fitness, muncă, finală după finală... Sigur, e grozav să ajungi într-o finală, dar e minunat când cucerești trofeul. La a noua încercare, da, era cu totul altceva. E o amintire care nu se va șterge niciodată", spunea ea pentru Gazetă. Primul turneu câștigat a fost la Bad Gastein, pe zgură, în 2007.
Reverul cu o mână
"Tata m-a învățat. Loveam la perete, ore în șir", spunea Francesca despre backhand-ul ei. "Nimeni nu te mai învață azi să lovești cu o singură mână". Ce i-a oferit însă această lovitură tot mai rară în circuitul feminin? "În primul rând, cred că trebuie să te deplasezi mai mult, să ai mai mult spațiu pentru lovitură, dar unghiul pe care îl găsim noi cu o mână nu-l poți obține cu o execuție cu două mâini. De asemenea, putem mixa mult mai ușor", a explicat fostul număr 4 WTA.
CV Francesca Schiavone
Născută pe 23 iunie 1980 la Milano
Are 1,66 metri, dreptace, rever cu o mână
Câștiguri în carieră 11,3 milioane de dolari
8 titluri WTA în carieră, 12 finale pierdute
7 titluri la dublu, 9 finale pierdute
Turnee de Mare Șlem: campioană la Roland Garros 2010, finalistă în 2011, sferturi în 2001, sferturi la Australian Open 2011, sferturi la Wimbledon 2009, sferturi la US Open 2003 și 2010
){kind=small}
