VOCILE GAZETEI Armenia - România 3-2, comentat de Alin Buzărin, Theodor Jumătate și Eduard Apostol: „Nu putem coborî mai jos de atât!”

Armenia - România 3-2. Concluzii 

Alin Buzărin:  Dacă ne blocăm cu discuțiile la ofsaidul de la golul de 2-2 sau la penalty-ul de 3-2, pierdem timpul! Am trăit o seară rusinoasă, cu un selecționer corijent, complet lipsit de inspirație (Puşcaş trebuia schimbat înainte de eliminare). Am dat două goluri pe filiera olteană (Bancu-Cicâldău), dar n-am știut sa le păstrăm, din cauza eternei brambureli de la schimbări, de la alcătuirea echipei și chiar de la discursul care vorbeşte mult şi nu spune nimic. Pe vremuri, Anghel Iordănescu plătea cu postul o remiză la Erevan. Acum, la eșec, ce facem? Probabil că o sa ne văităm de arbitraj si o să sperăm la un mâine mai bun. Care, însă, în felul ăsta, n-are cum și de unde să vină!

Theodor Jumătate: Când joacă „tricolorii” lui Rădoi, îți vine să ieși singur pe stradă, în noapte, și să urli de disperare. Asta e naționala României? Ne bat armenii, ne dau armenii trei goluri la Erevan. Nu putem coborî mai jos de atât! Mă bucuram de golurile lui Cicâldău, primele lui goluri printre „tricolori”, și spuneam că am câștigat un fotbalist... Atunci a apărut gestul inexplicabil, stupid, al lui Pușcaș și ne-a abandonat cu eliminarea lui într-o mare a suferinței. Sunt momente în care nu mai știm să jucăm, uitând bazele fotbalului. Facem erori elementare în apărare și nu putem lega două pase în atac, ne mușcă mingea, fuge de noi, se ascunde în plasă! Sting televizorul. Mi-e rușine!

Eduard Apostol: De când e lumea și pământul, prostia se plătește! Să faci 2-1, din două atacuri hei-rupiste, să-l ai pe Niță care a avut iar mănuși fermecate, și să pierzi pe final, cu caricatura aia de apărare, cu halul ăla de asistent... Frustrant, stupid, ne merităm soarta! Psihologic, totul s-a rupt la eliminarea prostească a lui Pușcaș, a fost semnalul că fotbalul ne va da na-na. Ce jucăm noi pare a fi fotbalul unuia fără școală sau de curtea școlii. Focul a fost la noi, sincer, restul meciurilor din grupă le jucăm la alibi, gata și cu campania asta! Nu merităm să fim nici subiect de banc la Radio Erevan, acolo e, totuși, un umor inteligent. Tricolorii nu au inimă, cap, picioare, azi și mâine nu există la echipa națională!

Armenia - România. La pauză 0-0

Alin Buzărin: Un 0-0 la pauză la Erevan vi se pare vreo mare performanță? Puteam marca (de două ori Stanciu), dar puteam să și primim, dacă nu era Niță. Dominăm cumva, dar Pușcaș e cap de linie, iar Man joacă doar pentru el. Apropo, Mogoș a învățat în Italia să dea pase acasă din terenul advers? Îl aşteptăm pe Mihăilă si o victorie, care dacă va fi să vină, ne va păgubi de ceva emoții.

Theodor Jumătate: Nu e bine dacă ne rugăm ca Niță să ne salveze și în fața unei Armenii fără Mkhitaryan. A făcut-o când Mogoș și-a încălțat gheata invers și a declanșat contraatacul adversarilor. Să fim atenți! Dacă mai scapă Barsaghyan o dată și ne surprinde? Pentru noi, și Barsaghyan pare un fel de Robben, atât de mult ne sperie! Șansa noastră poate fi Stanciu. Cele trei șuturi pe poartă au fost toate ale lui, toate din afara careului, ca la Slavia. La un moment dat, trebuie să găsească plasa!

Eduard Apostol: Scăpăm de pandemie, o rezolvăm cumva și cu SARS-CoV-2, dar la Mondiale mai ajungem în viața asta?! Ne vom raporta la Hagi și Generația lui ca la România interbelică la nivel politic mondial. Asta e, se anunță reduceri interesante la tot soiul de televizoare super smart. Stanciu și Maxim - care a ajuns „egalul” lui Dobrin, la numărul de selecții (47)! -, Răzvan Marin, Niță iar salvator sunt singurele speranțe de mai bine. Mogoș are prea mult ifose de jucător de Il Calcio, bine, toată apărarea are momente caraghioase. Man? Neînțeles și de neînțeles. Ne trebuie o lovitură salvatoare, întâmplătoare, un declic la o fază fixă sau o execuție individuală, nu așteptați vreun joc elaborat, suntem în formare de două decenii. Batem în repriza secundă!

Armenia - România. Înainte de meci

Alin Buzărin: Fără îndoială ne vom duce peste armeni. Filosofia selecționerului si alcătuirea echipei ne dau ghes să credem asta. Stanciu urcat măcar vreo 10-15 metri, pesemne inter, dimpreună cu Cicâldău. La închidere, doar Răzvan Marin. În sfârșit apare Pușcaș încă de la imn. Mogoș în loc de Ov. Popescu înseamnă mai mult elan, dar și mai puțină rigoare. Însă vrem să suim muntele Ararat făra Mihăilă, adică fără piolet. Să nu ne ia amețeala de la atâtea schimbări de efectiv!

Theodor Jumătate: M-a amuzat declarația lui Rădoi: „Armenia e un adversar cum nu ne convine. Agresiv, arțăgos, compact”. Nouă nu ne place să jucăm cu Germania, care ne amețește, nu mai găsim mingea, dar nu ne bucurăm nici când îi vedem pe armeni. Iar macedonenii de nord ne chinuie și ei. Cu cine dorim să jucăm? Ce păcat că nu suntem în Divizia D a Ligii Națiunilor, s-ar fi făcut special pentru noi o grupă cu Gibraltar, Liechtenstein și San Marino. Teama asta apare și pe fondul transformărilor masive de la un meci la altul. Șase schimbări azi față de partida cu Mannschaft-ul, plus poziția lui Stanciu modificată. Prea multe.

Eduard Apostol: „Armeanu'” Florin Halagian avea o vorbă, nemuritoare: „Focu” la ei!". Așa ar trebui să joace și tricolorii diseară, nici nu mai contează cine e la noi în primul 11, cine nu e la ei. Ai, n-ai mingea, tragi la poartă! Nu de alta, dar cu nemții parcă ne-am mulțumit să pierdem onorabil. Nu contează că Armenia e surpriza plăcută a startului, important e să nu ajungem noi aia neplăcută. Fiindcă orice alt rezultat în afara victoriei ne va demonstra că iar suntem condamnați la un alt Mondial la TV. Succesul ar fi ceva normal și s-ar premia cu un simplu „OK, bravo!”. Hai să nu ne facem de banc la Radio Erevan!

Totul despre Armenia - România