Articol de Justin Gafiuc - Publicat luni, 31 august 2020 18:18 / Actualizat luni, 31 august 2020 18:31
Ajuns la 67 de ani, fostul arbitru Dan Dragoș Crăciun a povestit în cadrul unui interviu acordat Gazetei Sporturilor despre arbitrajele din anii ‘90, când era unul dintre „centralii” controversați din corpul de elită, ajuns și pe lista FIFA.
Celebra Cooperativă funcționa în regim turbo, iar el, cu fizicul lui rotofei și cu stilul teatral, însemna mereu un personaj imposibil de ignorat, inclusiv la partidele prietenești pe care le conducea.
VIDEO „Mergem la toaletă?”. „Nu, că nu mă trece pipi!”
- Ați fost arbitru într-o perioadă complicată, când Cooperativa făcea legea. Cum era să navigați printre atâția conducători influenți și cu atâtea interese divergente la mijloc?
- Au fost vremuri foarte grele, în special pentru jucători. Presupun că intuiți la ce mă refer. Am trăit mult în prima divizie, am stat trei ani și pe lista FIFA, așa că știu ce vorbesc. Pe arbitri nu-i obliga însă nimeni să calce strâmb! Fiecare a dormit cum și-a așternut în acea perioadă. Asistai la o discuție, înțelegeai cum bate vântul, dacă erai băiat deștept, apoi aveai singur posibilitatea să decizi ce faci.
- Ne dați un exemplu concret?
- Arbitram un meci al Tractorului Brașov în liga secundă, iar Paul Enache, care era de toate la club, m-a abordat în timp ce făceam încălzirea și m-a invitat să mergem împreună la toaletă. I-am răspuns: „N-am de ce, fiindcă nu mă trece să fac pipi!”. A rămas cu gura căscată. Vedeți? Dacă marșai la o asemenea discuție, o făceai pe barba ta! Dar apoi nu te mai plânge! D-asta spun că nu-ți impunea nimeni să intri în anumite scenarii dacă nu acceptai tu, personal!
VIDEO Crăciun: „Eram marionete pe teren”
- Cum se desfășurau lucrurile la peștii mari din prima divizie: Pădureanu, Ștefan, Sechelariu, Borcea, Pașcu?
- Domne, erau așa de iscusiți încât numai tâmpit să fi fost să nu pricepi sensul unei discuții! Dar și să înțelegi că meciul e rezolvat și tu ești un pion, o marionetă pe terenul de joc. Se lansau mesaje discrete de tipul că anumiți jucători... bang... bang... Așa-i că nu era ușor să arbitrezi? Dădeai ce vedeai și la revedere!
- Ați încercat să stricați apele la vreun blat?
- Nu m-am făcut niciodată de rușine. Mai forțau penalty-uri sau alte faze, dar n-am căzut în aceste capcane. I-am împins mereu să-și dea arama pe față. Adică văzând că au de-a face cu un arbitru cu minte, care nu se expune la ridicol, îi lăsam până erau nevoiți să comită un henț sau un fault clar în careu ca să-și rezolve treburile. Altfel cine era suspendat? Arbitrul, evident! Participam la o piesă de teatru, la care trebuia să fii isteț ca să-ți dai seama ce se întâmplă.
8 sezoanea arbitrat Dragoș Crăciun în Liga 1, 1990-1998, 3 ani aflându-se și pe lista FIFA
Drama unui fost arbitru român, rămas fără piciorul drept: „M-am prăbușit în casă. Comă diabetică!”
