Articol de Ionuţ Iordache - Publicat sambata, 23 martie 2024 23:30 / Actualizat duminica, 24 martie 2024 18:22
Cu aproximativ 40 de milioane de locuitori, Tokyo reprezintă cea mai populată metropolă din lume, un furnicar de oameni, cu puţine maşini şi fără coşuri de gunoi, dar cu sute de staţii de metrou şi tren şi cu aproape un milion de restaurante
În 2017, Stephen Hawking avertiza că "oamenii ar trebui să colonizeze alte planete în următorii 100 de ani pentru a supravieţui ca specie".
Celebrul astrofizician britanic credea că schimbările climatice, prăbuşirea asteroizilor, epidemiile şi suprapopularea planetei ar fi principalele pericole pentru omenire.
Pesimismul lui Hawking şi al altor oameni de ştiinţă despre viitorul nostru pe Terra este contrabalansat de optimismul lui David A. Sinclair în cartea sa "Lifespan". Profesorul de genetică de la Harvard crede că omenirea va găsi mereu soluţii pentru a nu dispărea.
Iar Tokyo poate fi un exemplu de cum poate fi administrată o metropolă suprapopulată.
GALERIE FOTO. Imagini spectaculoase din Tokyo
Oameni mulți, mașini puține
Capitala Japoniei are în jur de 38 de milioane de locuitori în aria sa metropolitană, care se întinde pe 13.500 de kilometri pătraţi. Este cea mai populată zonă din lume.
Ca o comparaţie, populaţia României este de 19 milioane de locuitori, în timp ce suprafaţa ţării noastre este de peste 17 ori mai mare decât cea a metropolei japoneze.
Primul șoc pentru cineva care ajunge prima oară în Tokyo este lipsa traficului. Foarte puțini locuitori folosesc mașina personală, cele mai multe autovehicule fiind de marfă sau de transport în comun.
Dintre toate marile orașe din lume, Tokyo are cea mai scăzută rată de utilizare a mașinilor personale. Doar 12% din călătoriile prin oraș sunt făcute cu un automobil, iar majoritatea oamenilor folosesc transportul în comun.
VIDEO. Aglomerația din Tokyo
30 de milioane de oamenifolosesc în fiecare zi mijloacele de transport în comun în Tokyo
Există mai multe explicații pentru care japonezii preferă metroul sau autobuzul în detrimentul mașinii.
În primul rând, sistemul de transport în comun este organizat aproape perfect. Apoi, 35% dintre străzile din Tokyo sunt prea înguste pentru mașini, iar pe 95% dintre ele nu ai voie să parchezi!
În plus, e scump să deții o mașină în Tokyo și nu poți cumpăra una dacă nu dovedești că deții și un loc de parcare pe o rază de 2 kilometri de locul unde locuiești.
2,3 milioane de automobilea vândut Toyota în SUA în 2023, față de 1,7 în Japonia
Cât costă metroul în Tokyo
În schimb, transportul în comun e destul de ieftin. Un bilet de metrou costă între 5 și 10 lei, în funcție de distanța parcursă.
Mijloacele de transport în comun circulă cu o frecvență de câteva minute și sunt extrem de punctuale. Deși am întâlnit și cazuri în care au avut mici întârzieri.
Rețeaua de transport este de-a dreptul colosală și e destul de greu să te descurci la prima călătorie în Japonia. Sunt mai multe companii private care operează linii de tren și metrou, pe lângă cele publice.
Fiecare companie are tichete proprii și trebuie să fii atent să le cumperi pe cele bune. Avantajul este că există mai multe carduri de călătorie care pot fi încărcate cu bani și care pot fi folosite pe toate liniile de tren, metrou sau autobuz.
Stația cu 200 de ieșiri la suprafață!
Stațiile de tren și metrou sunt gigantice, sunt practic niște mall-uri cu o sumedenie de magazine și restaurante.
Cea mai mare, Shinjuku Station, deține recordul mondial de călători, 3,6 milioane de pasageri pe zi! Deschisă în 1885, această stație are 12 linii de tren sau metrou, 8 mall-uri și peste 200 de ieșiri!
Tot acest haos este foarte bine organizat, sunt foarte multe indicatoare, iar oamenii nu se îmbulzesc, se așază la coadă pentru a intra în tren și nimeni nu se bagă în față.
Respect pentru cel de lângă tine
În 10 zile petrecute în capitala Japoniei, nu am auzit pe nimeni să urle sau să vorbească tare în stații sau în mijloacele de transport în comun. Sunt multe semne care arată să nu îi deranjezi pe ceilalți pasageri și să îți ții telefonul pe silent.
Fiecare îți vede de treaba lui, nimeni nu se uită insistent la tine. Iar, chiar dacă multe fete și femei se îmbracă provocator, nu am văzut niciun bărbat care să le acosteze, să le fluiere și nici măcar să se uite pe furiș la ele.
"Sunt de foarte mulți ani în Tokyo și niciodată nu m-am simțit în pericol, indiferent de ora la care eram în oraș sau cum eram îmbrăcată. E o diferență foarte mare față de România. Cred că e vorba de cultura lor, nu au fost «educați» de lege. Sunt și aici infracțiuni, dar puține", mi-a povestit o româncă stabilită în Japonia de 25 de ani.
1,8 cazurila 100.000 de locuitori este rata de viol în Tokyo, cu mult mai mică decât în alte mari orașe din lume: New York (10,6), Londra (30,7) și Sydney (51,4)
Pentru că Tokyo este un oraş sigur, foarte mulţi părinţi îşi lasă copiii să meargă singuri la şcoală. Am văzut mulţi elevi care mişună prin oraş, chiar şi cei de 5-6 ani se descurcă prin haosul urban.
La fel ca în București, cei mai mulți oameni utilizează telefonul când călătoresc, foarte puțini citesc o carte. Și nu am văzut pe nimeni să citească un ziar în format fizic.
Înnebuniți după jocuri
Mulți dintre cei care folosesc telefonul se joacă, indiferent de vârstă. Japonezii sunt obsedați de jocuri, de toate felurile. Sunt multe săli de jocuri video, unde am văzut adolescenți, bărbați, femei și bătrâni.
Mai mult, peste tot sunt aparate de jucării-surpriză în capsule, numite gashapon. O fisă costă între 5 și 15 lei, dar pot fi și capsule premium, unde o fisă costă mult mai mult. Sunt săli unde există zeci și sute de aparate de acest fel.
O altă atracție foarte populară sunt aparatele cu "gheară", cu care încerci să culegi plușuri sau alte jucării.
Să stai la coadă pentru o pasiune
Un alt episod care arată cât de pasionați sunt japonezii de jocuri și jucării l-am trăit în fața unui magazin de jocuri, numit "Tamashii Nations". Pentru că s-au pus în vânzare niște figurine rare, s-a format o coadă imensă la intrare, formată în majoritate din bărbați.
GALERIE FOTO. Imagini cu pasiunea japonezilor pentru jocuri și animale
Oficialii magazinului actualizau mereu timpul de stat la coadă și îi avertizau pe clienți că e posibil ca păpușile dorite să nu mai fie în stoc.
Dacă bărbații au luat cu asalt magazinul de jocuri, sute de fete au stat la coadă pentru niște suveniruri de la trupa de băieți "Generations from Exile Tribe".
Cel mai de succes articol a fost un fular special, cu care fetele s-au filmat și fotografiat, fiind deranjate doar de un robot alb de securitate care circula prin zona respectivă.
De la minimalism extrem la consumerism extrem
Filmulețele de pe YouTube cu japonezii care trăiesc în cel mai pur stil minimalist contrastează puternic cu ceea ce vezi pe străzile din Tokyo.
VIDEO. Cum arată viața în Tokyo
Consumerismul din capitala Japoniei e la un nivel nemaiîntâlnit. Sunt reclame peste tot, iar milioane de articole par că sar pe tine.
E puțin probabil să cauți ceva și să nu găsești în magazinele uriașe din Tokyo. Am intrat într-un magazin pe 9 etaje de electronice și am fost șocat de cei peste o sută de angajați gata să te ajute și de multitudinea de articole, de la tablete și telefoane la capace de WC inteligente produse de Panasonic sau aparate de uscat și călcat haine.
88.610 yeni (550 de euro)costa cel mai scump capac de WC expus. Are încălzire, funcție de purificare a aerului, de curățare și un bideu cu 25 de moduri de spălare
M-a surprins faptul că și toaletele publice sunt echipate cu astfel de capace inteligente.
Capitala restaurantelor
În afara magazinelor, Tokyo impresionează cu densitatea restaurantelor. Sunt peste tot, e imposibil să mergi 100 de metri și să nu găsești un local unde să mănânci.
Conform unui raport Statista, existau peste 935.000 de restaurante în Tokyo în 2023, un număr în scădere după pandemia de coronavirus. În 2020, erau peste 1,4 milioane de localuri.
La multe asemenea restaurante sunt cozi la prânz și de multe ori ai de așteptat între o oră și două pentru a găsi o masă liberă.
Cele mai multe localuri au un sistem de rezervare pe internet, te așezi la o coadă virtuală și vei fi anunțat când s-a eliberat o masă și poți să vii la restaurant.
200 de restaurante din Tokyoau cel puțin o stea Michelin, capitala Japoniei fiind pe locul 1 la acest capitol în lume. Dintre acestea, 12 au 3 stele Michelin
Cele mai de succes afaceri sunt cele promovate de influenceri pe YouTube sau tiktok, multe asemenea restaurante lăudându-se cu succesul din social media.
GALERIE FOTO. Mâncare și whiskey la 4 litri
Prețurile sunt mici, chiar și pentru un român. Poți mânca deliciile locale, precum ramen, udon, sushi sau yakisoba, la prețuri pornind de la 20 de lei.
În plus, orașul e împânzit de magazine de deserturi și cofetării de lux. E locul în care am întâlnit cele mai multe localuri care vând prăjituri sofisticate și gourmet la aproape orice colț de stradă, cam cum sunt patiseriile în România.
18 leicostă o clătită uriașă cu frișcă, înghețată și multe fructe
Cafenele cu purcei, căţei şi bufniţe
Un alt trend la modă în Tokyo este reprezentat de cafenelele cu animale. Dacă am mai întâlnit cafenele cu pisici sau câini şi în alte oraşe, în capitala Japoniei s-a ajuns mult mai departe.
Am văzut cafenele cu arici, capybara, purcei, papagali, şerpi, bufniţe.
Chiar am băut o cafea (proastă) la mipig café, în timp ce purceluşi de lapte mi s-au urcat în poală. Animalele sunt foarte bine întreţinute, iar pentru copii poate fi o experienţă în urma căreia să prindă drag de tot felul de animale.
Purceluşii erau incredibil de afectuoşi, parcă erau nişte pisici care stau cuminţi la mângâiat.
Japonezii sunt îndrăgostiţi de pisici, foarte multe reclame au un desen sau o poză cu o pisică.
Există chiar şi o reclamă imensă 3D în centrul oraşului, în care o pisică face tot felul de giumbuşlucuri pentru a-ţi atrage atenţia să urmăreşti reclamele ce vor urma.
Iar preţul pisicilor este imens. Am văzut un magazin de lux unde se vindeau pisici şi câini, iar preţul acestora putea ajunge şi la 6.000 de euro.
Fructele sunt foarte scumpe
Prețurile din supermarket sunt ceva mai mari decât în România, dar decente pentru nivelul de trai din Japonia. Cea mai mare diferență fața de țara noastră este la legume și fructe.
Pentru că Japonia nu are suficient teren fertil, e obligată să importe multe produse.
Din acest motiv, un kilogram de mere obișnuite costă 35 de lei, banane 12 lei, portocale 18 lei, cartofi 11 lei, roșii 19 lei. Dar am întâlnit și mere uriașe, care costau 30 de lei bucata.
Alte prețuri în supermarket-urile din Tokyo
- Lapte (1L) - 6 lei
- Pâine albă (500g) - 7 lei
- Orez (1kg) - 16 lei
- Ouă (12) - 10 lei
- Cașcaval (1kg) - 50 de lei
574.000 de yeni (3.500 de euro)este salariu mediu în Tokyo. În București, acesta este de trei ori mai mic
Supermarket-ul e şi bancă, dar şi coş de gunoi
Tokyo e renumită pentru lipsa coşurilor de gunoi. Sunt extrem de rare, nu cred că am văzut 5 în cele 10 zile. Toată lumea are o punguliţă unde strânge gunoiul şi îl aruncă acasă.
Sau la supermarket-urile de cartier, acolo unde sunt mai multe coşuri, iar gunoiul este sortat. Sunt foarte mulţi oameni care intră în supermarket doar pentru a-şi arunca gunoiul.
Aceste magazine mici de cartier sunt multifuncţionale: au atm, xerox, cuptor cu microunde, aparat de cafea şi de făcut smoothie.
Chiar dacă nu există coşuri de gunoi, oraşul e extrem de curat, probabil cel mai curat megaoraş în care am călătorit. Dar am găsit şi zone unde era gunoi pe jos, mai ales în apropierea tonetelor cu mâncare.
Nu prea fac sport, dar fac multă mișcare
Tokyo nu e un oraș prea atractiv pentru iubitorii de sport. E un amalgam de beton și oțel, cu câteva oaze de verdeață.
Nu prea sunt locuri unde poți alerga sau terenuri unde să poți practica un sport. Chiar și în parcuri, am văzut foarte puțini oameni să alerge. Iar sălile de fitness sunt la fel de puține și destul de goale.
În schimb, japonezii fac multă mișcare, de voie sau, mai degrabă, de nevoie. Pentru că folosesc foarte rar mașinile, ei sunt obligați să meargă foarte mult pe jos sau pe bicicletă.
Din acest motiv, dar și al dietei mai sănătoase decât cea vestică, am văzut puțini oameni obezi.
4,5% dintre adulții japonezisunt obezi, conform Organizației Mondiale a Sănătății. În România acest procent este de 10,9%, iar în SUA 42,7%
Bucurie și gălăgie la baseball
GALERIE FOTO. Un meci de baseball în Tokyo
Pentru a vedea cât de mult le place sportul japonezilor, am fost și la un meci de baseball, un sport mai popular în Japonia decât fotbalul.
Am asistat la partida din presezon dintre Tokyo Yakult Swallows și Tohoku Rakuten Golden Eagles. Meciul a avut loc pe cel mai vechi stadion de baseball din oraș, Meiji Jingu, construit în 1926.
Capacitatea este de 38.000 de locuri, iar la meci au asistat aproximativ 25.000 de oameni.
Asistența scăzută pentru un oraș de aproape 40 de milioane de locuitori poate fi explicată prin faptul că meciul a fost unul amical. Dar, de obicei, meciurile din sezon se joacă cu casa închisă.
Atmosfera este exact cum te-ai aștepta în Japonia. Fanii se bucură la orice fază, fac gălăgie, iar cele două galerii cântă aproape non-stop. Sunt foarte mulți copii veniți împreună cu părinții.
Nu există fluierături și, probabil, nici înjurături.
Arena e împânzită cu tonete și magazine de unde îți poți cumpăra de mâncare, iar fete cu rucsacuri pline cu bere circulă printre oameni.
Prețurile sunt ceva mai mari decât în oraș, iar oferta de mâncare este una de mai proastă calitate:
- Un pahar de bere - 22 de lei
- Un pahar de cola - 9 lei
- Două bucăţi de sushi - 16 lei
- O porţie de Udon (paste japoneze) - 30 de lei
- O porţie de cartofi prăjiţi - 33 de lei
- Orez cu sos curry - 30 de lei
Iar curăţenia este incredibilă, scaunele nu aveau niciun fir de praf când am ajuns, iar pe jos nu exista nici măcar un muc de ţigară sau o hârtie.
Fanii nici nu au apucat să îşi strângă gunoiul la finalul meciului, aşa cum o fac la campionatele mondiale, pentru că tot timpul mişună oameni de serviciu care strâng gunoiul. Şi spre deosebire de oraş, în interiorul stadionului erau mai multe coşuri de gunoi.
VIDEO. Cum arată un meci de baseball în Japonia
O concluzie optimistă
După 10 zile în Tokyo, tind să-i dau dreptate lui David A. Sinclair. Cred că oamenii sunt capabili să se adapteze în faţa tuturor problemelor care apar.
Aşa cum încearcă acum japonezii să găsească o soluţie pentru îmbătrânirea populaţiei şi scăderea natalităţii, cele mai mari provocări ale acestui secol. Rămâne de văzut dacă niponii găsesc o soluţie şi la această problemă, aşa cum au reuşit mereu să supravieţuiască într-un mediu ostil şi după un război mondial care le-a provocat mari daune materiale şi morale.
