Scrisoarea emoționantă a lui Bartra de pe patul de spital: "Au fost cele mai dure 15 minute din viața mea. Știți ce văd când mă uit la mâna rănită?"

Spaniolul a postat pe contul de Instagram o fotografie cu soția și fiica lui și un mesaj către fani.

"Azi am primit din nou la spital vizita care mă face cel mai fericit. Ele sunt totul, motivul pentru care lupt ca să trec peste orice obstacol, iar acesta fost cel mai greu din viața mea. A fost o experiență pe care nu o doresc nimănui. Durerea, panica și incertitudinea de a nu ști ce se întâmplă și nici cât timp nu durează... Au fost cele mai lungi și dure 15 minute din viața mea.

Vreau să vă spun că șocul din aceste zile scade din ce în ce mai mult și în același timp am chef de viață, să lupt, să mă antrenez, să mă bucur de oameni, de persoanele iubite, de colegi, de pasiunea mea, să miros gazonul așa cum fac înainte de fiecare meci și să mă motivez. Vreau să văd tribunele pline de oameni care iubesc profesia noastră, oameni buni care vor doar să îi facem să simtă emoții și să uite de lumea în care trăim, care e din ce în ce mai nebună.

Vreau doar ca toți să trăim în pace și să lăsăm războiul în spate.

Știți ce văd în aceste zile, când mă uit la încheietura mâinii rănită și umflată? Mândrie. Mă uit cu mândrie și mă gândesc că după tot răul pe care au vrut să ni-l facă, a rămas doar asta.

Le mulțumesc doctorilor, asistentelor, fizioterapeuților și tuturor celor care m-au ajutat și au făcut ca mâna să fie perfectă.. Le mulțumesc miilor și miilor de fani, organizațiilor, Borussiei și colegilor care m-au sprijinit. M-au umplut de forță ca să merg mai departe.

Trebuia să scriu ca să mă descarc. Acum mă gândesc să fiu apt 100% cât mai repede. Vă salut! " a scris Bartra pe Instagram

 

Hoy he vuelto a recibir en el hospital la visita que más feliz me hace. Ellas son mi todo, la razón por la que lucho para superar siempre los obstáculos y este ha sido el peor de mi vida, una experiencia que no desearía a nadie en este mundo. El dolor, el pánico y la incerteza de no saber lo que estaba pasando, ni cuánto tiempo duraría... fueron los 15 minutos más largos y duros de mi vida. A todo esto os quiero decir, que creo que el shock de estos días va disminuyendo cada vez más y a la vez se suman las ganas de vivir, de luchar, de trabajar, de reír, de llorar, de sentir, de querer, de creer, de jugar, de entrenar, de seguir disfrutando de mi gente, seres queridos, compañeros, de mi pasión, de defender, de oler el césped como hago antes de que empiece el partido y motivarme. De ver las gradas llenas de personas que aman nuestra profesión, gente buena que sólo quiere que le hagamos sentir emociones para olvidarse del mundo y sobre todo de este mundo en el que vivimos, cada vez más loco. Lo único que pido, LO ÚNICO, es que vivamos TODOS en paz y dejemos atrás las guerras. Estos días cuando me miro la muñeca, hinchada y malherida, sabéis qué siento? Orgullo. La miro orgulloso pensando en que todo el daño que querían hacernos el martes, se quedó en esto. Gracias a los doctores, enfermeras, fisioterapeutas y personas que me ayudan a recuperar y que la muñeca quede perfecta. A las miles y miles de personas, medios, organizaciones de todo tipo, el BVB y compañeros, que me habéis hecho llegar vuestro apoyo y cariño. Por pequeño que sea, me ha llenado increíblemente de fuerzas para seguir SIEMPRE adelante. Necesitaba escribir y desahogarme y así zanjar todo para ya solo pensar en ponerme al 100% lo más pronto posible! Un saludo muy grande! Marc

A post shared by Marc Bartra (@marcbartra) on Apr 14, 2017 at 3:38am PDT