){kind=small}
){kind=small}
){kind=small}
){kind=small}
){kind=small}
){kind=small}
){kind=small}
){kind=small}
Articol de Daniel Grigore - Publicat marti, 18 iunie 2024 12:49 / Actualizat marti, 18 iunie 2024 13:48
17 iunie, o zi-maraton, cu mult fotbal, multe calorii arse și trăiri cum nu am mai simțit de mult. Genul de zi care te face să te simți recompensat pentru tot efortul depus, genul de zi pe care o închei cu zâmbetul pe buze, deși rezervorul este pe zero.
- GSP.ro a lansat rubrica „Jurnal de Euro”, o serie menită să aducă în lumina reflectoarelor ceea ce se află în spatele cortinei oficiale a competiției, aspectele aparte observate de reporterii GSP.ro prezenți în Germania.
Am plecat din Wurzburg, cu destinația Frankfurt, în jurul orei 12:00. Nu am trăit pe viu succesul României de la Munchen, dar aveam să fiu pe impresionanta arenă a lui Eintracht pentru celălalt meci al grupei, Belgia - Slovacia.
Drumul de la Wurzburg la Frankfurt este lejer și nu depășește o oră și jumătate indiferent de condițiile de trafic. Devine simplu mai ales după ce ieși pe autostradă, 2-3 corespondențe scrise de pe scaunul din dreapta și te trezești în inima orașului de pe Main.
Am lăsat mașina într-o parcare din centru, pentru că uitaserăm să cumpărăm cu o zi înainte un permis de parcare la una dintre cele 3 locații dedicate din apropierea stadionului. Dar nu vă speriați în caz că veți fi cu mașina, puteți proceda la fel și apoi să vă bazați pe transportul în comun. Tramvaiele și trenurile către stadion circulă des, îndeosebi în zilele de meci.
A ghicit scorul, 1-0 Slovacia!
Mai erau peste 4 ore până la Belgia - Slovacia, dar centrul orașului, mai ales piața din fața primăriei, mustea de susținători ai celor două reprezentative.
Joviali, niciunul dintre cei pe care i-am abordat nu a refuzat dialogul. Un slovac, de exemplu, a ghicit scorul corect: „1-0 pentru noi!”, dar nu și marcatorul. El simțea că Lukas Haraslin va semna golul victoriei.
Scurta aventură prin Frankfurt a continuat în Fan Zone-ul amplasat de UEFA, întins pe câțiva kilometri pe malul râului Main. În Fan Zone sunt disponibile activități, băuturi și mâncăruri pentru toate gusturile. Puteți, de exemplu, să testați cu ce viteză loviți mingea de fotbal sau, de ce nu, să vă exersați abilitățile de resuscitare cardio-pulmonară.
Se apropia ora meciului României și am decis să opresc la unul dintre cele 4 sau 5 ecrane gigant amplasate în Fan Zone. Am ales chiar cea mai însuflețită zonă, cu sute de oameni opriți să urmărească duelul dintre „tricolori” și ucraineni.
Printre ei, și câteva zeci de români, unul cu un papion extrem de simpatic, în culorile drapelului. „Nici nu contează rezultatul, să-i susținem oricum și să ne bucurăm că suntem aici!”, mi-a spus înaintea meciului. De-ar gândi mai mulți așa...
3-0 și trăiri cum de mult nu mai simțisem
Ce a urmat nu anticipau nici cei mai optimiști suporteri. 3-0, fiecare gol savurat de români și chinuitor pentru ucraineni, ceva mai numeroși și dificil de ratat, mai toți cu drapelul înfășurat după umeri.
Încărcat cu o satisfacție pe care nu o mai simțisem de mult, am urcat în tramvaiul cu destinația Deutsche Bank Park. Linia 21 a oprit cu o stație înaintea finalului de traseu, forțat de interdicțiile de circulație din jurul arenei.
Ne-am luat după sutele de fani care coborâseră din același tramvai, pe un culoar îngust la marginea șoselei, și rău am făcut, pentru că am ajuns la intrările 1 și 2 în stadion. Noi, ca presă, trebuia să fim la intrarea 4, așa că a trebuit să ocolim peste 2 kilometri, echivalentul a 20-25 de minute de mers alert!
La Koln, unde asistasem la Ungaria - Elveția 1-3, a fost mult mai simplu și mai intuitiv. La Frankfurt, atenție în perspectiva meciului România - Slovacia, totul e mai îmbârligat.
După fluierul de start, timpul parcă a zburat. Analize, detalii culese de la stadion, nici n-am realizat când au trecut cele aproape 100 de minute de joc. Am coborât apoi la zona mixtă, am ajuns primul și m-am bucurat. Acum aș spune că mi-am creat iluzii doar pentru a avea ulterior deziluzii.
„Eleganța” belgiană și eroul serii: Martin Dubravka
Pe rând, în fața jurnaliștilor au apărut belgienii Kevin De Bruyne, Yannick Carrasco, Lois Openda și Amadou Onana. Toți au vorbit exclusiv cu presa belgiană, nu au acceptat nicio întrebare în engleză. Nu au contat insistențele, nu a contat numărul însemnat de jurnaliști internaționali.
Sigur, tocmai pierduseră și starea de spirit nu era tocmai bună, dar atitudinea lor, jucători și ofițer de presă deopotrivă, a lăsat de dorit. Dezamăgitoare și organizarea, nu exista un podium de unde jucătorii să vorbească și nu aveau microfon sau lavalieră, astfel că singura șansă de a-i auzi era să fii chiar lângă ei.
Credeam că vom avea mai mult succes cu slovacii, dar n-a fost chiar așa. Stanislav Lobotka, MVP în viziunea UEFA, și Denis Vavro au procedat la fel, au dialogat exclusiv cu presa lor.
Noroc cu Martin Dubravka, a spălat din „păcatele” conaționalilor. După un meci de mare intensitate, portarul lui Newcastle a stat de vorbă mai bine de 15 minute cu jurnaliștii de la zona mixtă, răspunzând inclusiv la 3 dintre întrebările mele, fără să lase vreun moment impresia că ar fi agasat și fără să pufnească, indiferent de subiectul pe seama căruia era chestionat.
De exemplu, un jurnalist brazilian l-a întrebat despre Bruno Guimaraes, colegul lui de la Newcastle. Nicio legătură cu meciul, dar Dubravka a răspuns diplomat, cald, fără să creeze o situație stânjenitoare pentru oricare dintre părțile implicate. Chapeau, Martin!
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
