Mutu nepupincuristu' nu acceptă nepupincuriști!

Și pentru că într-un fotbal care duce lipsă de personaje, de imagine, care să atragă lumea la stadioane sau în fața televizoarelor, cred că alăturarea celor două branduri, Rapid și Mutu, e un lucru care nu îi poate face decât mult bine unui campionat din ce în ce mai suferind.

Mutu, presa din România, steagul Rapidului și Sharon Stone

Entuziasmul s-a mai domolit după conferința de presă, în care noul antrenor al giuleștenilor a fost prezentat. La un moment dat, din sală a venit întrebarea dacă va accepta să pupe steagul Rapidului. Foarte bună și foarte legitimă întrebarea. Cum a reacționat Mutu?

„Nu am niciun fel de problemă. Aveți niște întrebări... Pe cuvântul meu de onoare dacă am văzut așa ceva în viața mea! Stau și mă gândesc la diferența dintre conferințele de presă pe care le-am avut și ce întrebări primesc în România. Sunteți incredibili! 

Dacă ai vedea-o pe Sharon Stone ai săruta-o? Pui întrebări care nu au niciun sens. Sunt la Rapid și reprezint acest club. Dacă cineva îmi spune să pup steagul, atunci aș face-o fără niciun fel de problemă. Eu reprezint Rapid, fiind antrenorul echipei. Nu sunt pupincurist, nu o fac pentru că vreau să mă pun bine cu suporterii. Cine mă cunoaște știe că nu sunt genul ăsta. Dacă mi se cere, pup steagul", a declarat Adi, extrem de iritat.

E foarte bine că domnul Mutu nu e pupincurist, chiar e nevoie de asemenea oameni, de antrenori nu mai zic, în fotbalul nostru. Dar același domn Mutu ceartă ziariștii din România că pun întrebări fără sens și că nu se ridică la valoarea întrebărilor celor de afară. 

E momentul să-i fie explicat, dacă nu cumva știe deja și doar joacă un rol de naiv, de ce întrebarea cu pupatul steagului era obligatoriu de adresat. Iar ziariștii, spre surprinderea multora, iată că nu sunt nici ei pupincuriști și l-au chestionat pe acest subiect.

Exemplele care legitimează întrebarea de astăzi

Așadar, să apelăm la memorie, mai ales pentru cei cărora aceasta le joacă feste. În vara lui 2000, Rapid instala un mare rival ca "principal". Pe Puiu Iordănescu, care jucase, antrenase, activase aproape întreaga lui viață la Steaua. Și, pentru a alimenta orgoliul suporterilor, acesta a fost pus să sărute steagul giuleștenilor, iar Puiu a făcut-o. 

A fost un subiect de presă, fotografia a fost pe prima pagină, iar gestul a produs multă ură din partea suporterilor roș-albaștrilor, care nu i-au iertat ulterior această poziție. Întâmplător sau nu, Puiu Iordănescu nu a mai activat niciodată, de atunci, la Steaua/FCSB, în niciun fel de funcție.

Apoi, în decembrie 2003, un alt simbol al Stelei a ajuns antrenor la Rapid: Dan Petrescu. Și lui, fanii i-au cerut să urmeze același ritual. Și Petrescu s-a supus, a luat steagul și l-a pupat. A rezistat doar 4 luni în Giulești, însă acel gest avea să-l bântuie mulți ani. A fost contestat violent pe Ghencea, în ciuda trecutului său fantastic în roș-albastru. 

Aplaudat pe Stamford Bridge și pe alte stadioane, dar huiduit și jignit acolo unde a crescut, s-a format și a performat ca fotbalist. Exclusiv din cauza acelui gest. Iarăși, întâmplător sau nu, Dan Petrescu nu a mai fost niciodată, de atunci, la Steaua/FCSB.

Exercițiu de imaginație: Mourinho antrenor la Juventus

Și atunci, cum ar fi crezut Mutu că nu trebuie întrebat despre așa ceva? Răspunsul lui a fost agresiv, chiar jignitor pentru mass-media din România, pe care o descalifică într-o comparație cu jurnaliștii din țările unde el a jucat. Să presupunem că mâine, Mourinho semnează cu Juventus, iar ziariștii din Italia nu-l întreabă nimic despre gesturile și semnele obscene, plus declarațiile agresive pe care portughezul le-a avut la adresa fanilor juventini. 

Dacă în concepția lui Mutu acest lucru definește "Stau și mă gândesc la diferența dintre conferințele de presă pe care le-am avut și ce întrebări primesc în România", atunci ar trebui să înceapă să priceapă că nu întrebările, ci răspunsurile fac diferența. 

Sunt însă sigur 100% că întrebarea respectivă i-ar fi fost adresată și sunt absolut convins că Mourinho n-ar fi comentat întrebarea, ci ar fi dat un răspuns inteligent, strategic, care să-l ajute să înceapă cu dreptul ca antrenor la Juventus.

Mutu nu s-a pregătit și nici n-a fost pregătit de conferință

Mutu n-a știut azi să răspundă, s-a iritat și a început cu stângul mandatul la Rapid. Nu a fost pregătit pentru această întrebare, poate și pentru că nimeni din club n-a anticipat că se va aborda subiectul, iar Mutu a fost prins descoperit. Și a avut o poziție care îl dezavantajează. E tânăr însă, e practic la început de drum în această meserie și va învăța că prezența în fața ziariștilor face parte din tactica de meci. 

Mircea Lucescu a spus mereu că în Italia a rămas impresionat de modul în care tehnicienii de acolo știau să pregătească un meci inclusiv prin mesajele pe care le aveau la conferințele de presă și, la fel de bine, să explice ceea ce nu s-a înțeles dintr-un joc, la întâlnirile cu ziariștii de după meciuri.

Recent, Mutu a vorbit deschis despre greșelile din trecutul său. Și cea mai mare a fost cea când a apelat la droguri. Într-un interviu pentru site-ul www.curajuldeafi.com a oferit o lecție de maturitate și un exemplu pentru generația tânără, care poate fi atrasă să greșească la fel:

Am greșit, nu mai pot să fac nimic să schimb trecutul, dar pot face ceva: să învăț să nu mai fac! Cum poate să fie Mutu de acum încolo, după greșeală. Trecutul nu definește o persoană, dar dacă repeti o greșeală începe să te definească și să-ți formeze caracterul. Dar orice om are dreptul să greșească" "Ideal ar fi să nu greșim. Dar dacă toată viața aștepți de la tine să fii perfect, vei avea o mare dezamăgire! Până la 35 de ani ai dreptul să greșești, după 35 nu mai ai. Înseamnă că nu ai învățat nimic și sunt ani irosiți
- Adrian Mutu

Alege singur: realitatea sau filmele cu Sharon Stone

N-așteptăm de la Mutu să fie perfect ca antrenor fiindcă nu există antrenorul perfect. Dar așteptăm să învețe din greșeli și să nu irosească ani importanți și pe bancă, așa cum i s-a întâmplat, cândva, și ca jucător.

Suntem dispuși să avem răbdare și să trecem, de o parte și de alta, peste micile imperfecțiuni și polemici, pentru că ajungem de unde am plecat: avem mare nevoie de un nume ca Mutu la nivel înalt în fotbalul pe care îl consumăm zi de zi. Dacă însă își va păstra această poziție, de nepupincurist, deranjat de nepupincuriști și va aștepta doar întrebări calde, atunci drumul pe care va merge e unul greșit. 

În primul rând pentru că va avea dezamăgirea sau, cine știe?, revelația să realizeze că întrebările incomode vor continua să-i fie adresate. Și-atunci, va avea de ales: fie va înțelege că și la conferința de presă îți faci meseria de antrenor, fie va rămâne ancorat doar în filmele cu Sharon Stone.