)
Articol de Adrian Jitea - Publicat joi, 30 mai 2024 15:14 / Actualizat joi, 30 mai 2024 17:17
Portul Pireu e mahmur după petrecerea de azi-noapte. Zeci de mii de greci au sărbătorit triumful lui Olympiakos în Conference League.
Zeci de miresme se simt pe tarabele de la bulevard. Mirodenii specifice locului, pește proaspăt descărcat de pe vas, multă cafea și fumul de la torțe. Dar cea mai îmbietoare savoare e cea a succesului înregistrat de Olympiakos. Localnicii parcă-s mai țanțoși, au și ei cu ce se făli în fața rivalilor de la Panathinaikos, proaspăt câștigători ai Euroligii de baschet.
Un domn vânzător, dintre țanțoșii amintiți, își dă seama că sunt străin. O fi fost de vină orbecăiala de 10 minute prin același culoar. „Italian? Pentru meci?”, întreabă in engleză. Îi zic că-s român și tresare: „Ah, Răzvan Lucescu! Antrenor bun, caracter puternic”.
Câțiva copii aleargă prin piață și strigă „Olympiakos!”. Își reglează tonul pentru petrecerea de diseară. Și de mâine. Și de multe zile înainte.
Spre stadion, liniște. Doar îngrijitorii udă terenul de antrenament, o mătură se aude pe zgura din față. Bateriile-s la încărcat. De la ora 20:15, festivitatea se mută în sală. Echipa de baschet primește vizita lui Peristeri în primul meci al semifinalei campionatului. Eroii de la fotbal vor fi acolo.
Jose Luis Mendilibar îi va urma. Va urmări mândru turul de onoare, cum a făcut și aseară. Invitat pe scenă, s-a rezumat la o urare comică: „Trăiască mamele tuturor grecilor!”.
"¿Pero qué hace Mendilibar en el Olympiakos, cómo se va a comunicar con los griegos?"
— Albert Ortega (@AlbertOrtegaES1) May 30, 2024
Mendilibar en corto: pic.twitter.com/flewByjHUt
După o viață de așteptare, mai mereu amenințat cu retrogradări și demiteri, bascul zâmbește. Marile reușite au venit la 62 și 63 de ani, Europa League cu Sevilla și Conference League cu Olympiakos. Intră în istorie. Doar Rafa Benitez a mai cucerit trofee europene în ani consecutivi și cu echipe diferite.
Pentru Oly e prima distincție europeană de la înființare. Zeii fotbalului au așezat lucrurile cum nu se putea mai frumos. Au cules laurii acasă, la Atena. Peste 20.000 de tricouri alb-roșii în tribunele OPAP Arena. Nu toate lucrurile au fost perfecte. Și de vină nu-s fanii!
Așa, da!, așa, nu!, la finala Conference League
- Așa, da! Nu a existat niciun incident important. Mici șicane între galerii, oprite din fașă de către forțele de ordine. În nicio clipă nu te simțeai în pericol pe stadion sau în jur. Organizarea din punctul de vedere al securității a fost ireproșabilă.
- Așa, nu! Drumul către casă a fost imposibil de parcurs. Finala s-a terminat după miezul nopții. Galeria lui Olympiakos a pornit spre Pireu cu garnituri de tren speciale. Suporterii Fiorentinei au fost strânși în autocare și duși spre locul de unde au și pornit. Restul fanilor n-au avut nicio variantă la dispoziție. Aplicațiile de taxi nu au făcut față. Există doar două linii de noapte. Un autobuz trecea din oră în oră și trebuia să culeagă mii de oameni. Imposibil! Celălalt e un miraj. Sunt povești despre el, dar nimeni nu l-a văzut. În acest sens, autoritățile elene și UEFA ar fi trebuit să vină cu soluții.
- Așa, nu! Fanii italieni au cântat tot meciul. Golul primit în prelungiri i-a dat peste cap. Și-au admonestat favoriții, au rupt tot ce-au găsit în jur.
- Așa, da! Primii doi căpitani ai celor de la Fiorentina, Cristiano Biraghi și Nikola Milenkovic, au refuzat să se îndrepte spre podiumul unde aveau să primească medaliile de argint. Au rămas singuri în fața galeriei. Lideri veritabili.
- Așa, da! Polițiștii, jandarmii și voluntarii s-au descurcat ireproșabil. Zâmbitori, dornici să ajute în orice privință.
- Așa, nu! Sistemul de catering din arenă (magazinele - să nu sune pompos) a lăsat de dorit. Fanii găseau doar șandvișuri la vid, scoase din frigiderul în care se mai aflau bere fără alcool și apă. Stadionul este unul modern, ar trebui să fie actualizat și în această privință. Comparația cu Hamburg, locul unde s-a disputat Final Four-ul European League la handbal masculin, n-are sens. O imagine face cât 100 de vitrine cu vorbe.
- Așa, da! Sute de suporteri britanici, fani Aston Villa, au fost prezenți la finală. Sperau ca Waktins să semneze „golul de aur” în locul lui El Kaabi. Chiar dacă favoriții au pierdut în semifinale, englezii n-au renunțat la bilete.
- Așa, nu! Din nou, revenim la drumul către cazare. Familii întregi șerpuiau fără orizont pe străzile din jurul arenei. O mamă venise cu cei doi băieți minori, doi bunici erau alături de întreaga gașcă.
Citește și:
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
)
){kind=small}
